ICCJ. Decizia nr. 3239/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3239/2008
Dosar nr. 779/118/2006
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Reclamanta SC D.C. SRL Constanţa a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B.P.C. SA, să se dispună pe cale judiciară obligarea pârâtei la încheierea actului de vânzare pentru imobilele situate în staţiunea Costineşti, judeţul Constanţa (incinta şi spaţiului de depozitare, împreună cu terenul aferent de 370 mp şi terasă restaurant) la un preţ stabilit prin negociere directă, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat contractul de asociere din 12 martie 1999, modificat prin actul adiţional din 13 mai 1999, în temeiul căruia s-a convenit exploatarea în comun a activelor amintite pentru o perioadă de 15 ani. În virtutea acestei operaţiuni juridice reclamanta a derulat un program amplu de investiţii, beneficiind şi de un drept de preempţiune la achiziţionarea bunurilor.
Prin cererea din 13 august 1999 pârâta (societate comercială cu capital majoritar de stat) a fost notificată în vederea negocierii şi a încheierii contractului de vânzare - cumpărare pentru spaţiul comercial, dar aceasta a refuzat să dea curs notificării, deşi avea obligaţia legală de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului în condiţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1998 şi în pofida faptului că aprobase în şedinţa A.G.A. din 10 septembrie 1999 înstrăinarea activelor.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969, art. 970, art. 1073 – art. 1077 C. civ., art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 133/1998 şi art. 24 şi art. 27 din OUG nr. 88/1997.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât substituirea voinţei părţilor la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nu poate fi admisă, lipsind temeiul de drept pentru aceasta, exigenţele legii nefiind îndeplinite întrucât societatea nu este supusă procedurilor de privatizare, neavând statut acţionar majoritar. A mai menţionat că acţiunea apare ca inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 27 din OUG 88/1997 ce condiţionează vânzarea de manifestarea de voinţă a A.V.A.S.
Judecătoria Mangalia prin sentinţa civilă nr. 2274 din 13 decembrie 2005 a admis în parte acţiunea reclamantei în sensul obligării pârâtei sub sancţiunea daunelor cominatorii la încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu plata preţului prin negociere directă pentru clădirile ce formau obiectul asocierii. Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă ca nefondată cererea de obligare la perfectarea vânzării pentru terenul în suprafaţă de 30 mp fiind respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Împotriva sentinţei a declarat apel SC B.P.C. SA care prin Decizia nr. 31 din 24 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost admis, s-a anulat sentinţa în tot şi a fost reţinută pricina pentru soluţionarea ei în primă instanţă.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 4385/COM/2006 (nr. nou 779/118/2006).
La termenul din 25 octombrie 2006, reclamanta şi-a întregit acţiunea, solicitând ca obligarea pârâtei la perfectarea actului de vânzare - cumpărare să se realizeze la un preţ stabilit de către autoritatea judiciară, prin evaluarea activului – teren şi construcţie – din care se vor deduce investiţiile efectuate deja; a subliniat că dreptul de a cumpăra imobilul se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 346/2004, fiind o întreprindere mică în sensul acestui act normativ.
La cererea reclamantei a fost întocmit un raport de expertiză de către un specialist în construcţii civile, care a statuat că valoarea de circulaţie a activelor exploatate în comun de părţile în litigiu este de 110.504 lei iar valoarea de circulaţie totală determinată prin investiţiile realizate de SC D.C. SRL se ridică la 684.361 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 3654/COM/2007 Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată acţiunea reclamantei şi a obligat-o la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că pârâta SC B.P.C. SA a luat naştere ca subiect distinct de drept prin manifestarea de voinţă a unui număr de 168 de acţionari – dintre care 167 persoane fizice (deţinând împreună 21,82 % din capitalul social) şi o persoană juridică – SC B.T.T. SA, acesta din urmă cu o cotă de participare de 78,18%.
Statul prin autorităţile sale, nu are calitatea de acţionar la societatea pârâtă astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 364/2004.
De asemenea, pârâta nu a demonstrat prin probatoriu că se încadrează în rândul întreprinderilor mici, iar terenul aferent clădirilor exploatate în comun nu se află în proprietatea societăţii - pârâte, ci a SC B.T.T. SA care a cedat către SC B.P.C. SA dreptul de folosinţă asupra bunului prin contractul de închiriere din 10 iunie 1998.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să încheie în favoarea sa contract de vânzare - cumpărare, având ca obiect activul teren şi construcţie, stabilirea preţului de vânzare cu deducerea investiţiilor realizate asupra activului şi obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii la 500 lei pe zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la perfectarea contractului.
Prin motivele de apel reclamanta a arătat că se încadrează în rândul întreprinderilor mici şi mijlocii, iar pârâta este o societate comercială cu capital majoritar de stat, cu care a încheiat un contract de asociere în participaţiune pentru bunul în litigiu, astfel că beneficiază de prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 235/COM, pronunţată la data de 5 noiembrie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinând în esenţă că este o condiţie esenţială pentru perfectarea vânzării potrivit dispoziţiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, ca vânzătoarea să fie societate comercială cu capital majoritar de stat. Vânzătoarea a luat naştere ca subiect de drept prin manifestarea de voinţă a unui număr de 168 de acţionari şi nu ca urmare a reorganizării unei foste întreprinderi de stat în baza Legii nr. 15/1990.
Împotriva deciziei pronunţată în apel în termen legal, reclamanta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei să încheie contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect activul teren şi construcţie terasa restaurant din Costineşti, stabilirea preţului de vânzare cu deducerea investiţiilor realizate asupra activului, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la pronunţarea hotărârii şi până la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de nelegalitate invocate recurenta a arătat că în temeiul contractului de asociere în participaţiune din 1999 perfectat cu pârâta, a demarat un amplu program de amenajare şi investiţii cu privire la activ iar la apariţia Legii nr. 133/1999, apreciind că se încadrează în ipoteza art. 12 din acest act normativ, a solicitat pârâtei perfectarea actului de vânzare - cumpărare a activului, iar cu hotărârea A.G.A. a SC B.P.C. SA din 10 septembrie 1999 a fost aprobată cererea sa, dar executarea acestei hotărâri nu a mai avut loc, pârâta schimbându-şi radical poziţia adoptată în această problemă.
Recurenta menţionează că pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 133/1999 abrogată la 1 august 2004 de Legea nr. 346/2004, act normativ ce reia dispoziţiile abrogate, trebuia să dovedească că este întreprindere mică sau mijlocie iar pârâta este societate comercială cu capital majoritar de stat şi că a utilizat activul în baza unui contract de asociere, de închiriere sau de locaţie de gestiune.
Se menţionează că hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât greşit a reţinut că intimata - pârâtă nu este o societate cu capital majoritar de stat, în condiţiile în care, acţionarul majoritar al acesteia este SC B.T.T. SA Bucureşti care deţine 78,8% din capitalul social, ea fiind o societate cu capital de stat.
În motivele de recurs s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţele au aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 133/1998, modificată prin Legea nr. 346/2004, cât şi ale OUG nr. 88/1997.
Astfel intimata - pârâtă SC B.P.C. SA nu se încadrează în categoria societăţilor cu capital de stat, fiind o societate nou înfiinţată în anul 1993 în temeiul Legii nr. 31/1990 având 168 de acţionari care deţin 21,82% din capitalul social şi o persoană juridică SC B.T.T. SA.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimată, în sumă de 2.200 lei conform actelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 235/COM din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2.200 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC B.P.C. SA Costineşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3196/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3242/2008. Comercial → |
|---|
