ICCJ. Decizia nr. 3183/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3183/2008
Dosar nr. 6817/3/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8419 din data de 20 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea introductivă formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta Asociaţia C.B. PAS, în sensul că a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare din 11 noiembrie 1996 încheiat de părţi şi a respins ca neîntemeiate capetele de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru prejudiciul cauzat ca urmare a desfiinţării contractului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut din analiza actelor dosarului, că prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 11 noiembrie 1996, pârâta a cumpărat un număr de 26.913 acţiuni reprezentând 70% din valoarea capitalului social al SC C.B. SA, modalitatea de plată a preţului acţiunilor în cuantum de 756.000.000 lei vechi fiind statuată în clauza înscrisă la art. 4 din contract, respectiv 20% din preţ urmând să fie achitat până la 27 decembrie 1996 iar restul de 80% în 19 rate semestriale eşalonate în perioada 31 octombrie 1997 – 31 octombrie 2006.
Constatând că pârâta nu şi-a respectat obligaţia asumată de plată a ratelor eşalonate la termenele scadente, ratele 9 - 17 nefiind achitate, Tribunalul dispune rezoluţiunea contractului în temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ. şi art. 151 din Legea nr. 99/1999.
Cu privire la plata daunelor - interese solicitate, Tribunalul apreciază că deşi reclamanta în conformitate cu art. 21 alin. (1) pct. 1 din OG nr. 25/2002 are dreptul la plata daunelor - interese, aceasta nu a făcut dovada cuantumului acestora, respectiv a dividendelor încasare de pârâtă şi a prejudiciului suferit.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A.V.A.S. a declarat apel, în termen legal solicitând, pentru motivele de netemeinicie invocate, schimbarea sentinţei fondului în sensul admiterii acţiunii introductive în integralitate.
Prin Decizia comercială nr. 138 pronunţată la data de 27 martie 2008, Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamanta şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a dispus reţinerea de către A.V.A.S. a tuturor sumelor achitate de pârâtă în contul contractului, a obligat pârâta la restituirea acţiunilor ce au făcut obiectul contractului, a admis în parte cel de-al doilea capăt de cerere şi a obligat pârâta să plătească reclamantei daune - interese de 46.982,60 ron reprezentând dobânzi aferente ratelor 14 - 17, penalităţi pentru neplata la termen a ratelor 9 - 17 şi dividende şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanta la fond şi în apel în cuantum de 519,80 ron.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel apreciază că restituirea acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 11 noiembrie 1996, respectiv a unui număr de 26.913 acţiuni, se impune, urmare desfiinţării contractului şi repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Referitor la reţinerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de cumpărător în contul contractului şi obligare pârâtei la plata de daune - interese constituite din dobânzi şi penalităţi datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, instanţa constată că dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) pct. 1 lit. a) din OG nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 impun o asemenea dezlegare a cererii reclamantei.
Totodată, instanţa de control reţine că cererea A.V.A.S. cu privire la obligarea pârâtei la plata dividendelor încasate în perioada de derulare a contractului este întemeiată în parte faţă de înscrisurile contabile depuse în probaţiune şi analizate.
Criticile reclamantei referitoare la respingerea obiecţiunilor formulate în faţa primei instanţe, la raportul de expertiză contabilă întocmit, au fost respinse ca nefondate, faţă de obiectivele propuse care vizau numai stabilirea eventualelor prejudicii, fără identificarea lor concretă şi în considerarea lipsei documentelor contabile necesare expertului.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs, în termen legal, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în principal, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului declarat în totalitate cu consecinţa admiterii acţiunii introductive.
Recurenta, şi-a argumentat criticile de nelegalitate invocate, vizând aplicarea greşită a legii, sub următoarele aspecte:
- instanţa de apel a fost în eroare asupra temeiului de drept în baza căruia instituţia publică putea solicita obligarea pârâtei la plata altor prejudicii, decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) din OG nr. 25/2002, modificată, eroare datorată aplicării greşite a dispoziţiilor alin. (3) din art. 21, potrivit cărora instituţia publică poate solicita şi alte prejudicii decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.;
- faţă de conţinutul dispoziţiilor cuprinse în alin. (3) al art. 21 din OG nr. 25/2002 referitoare la „stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor interese (…) pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege", aprecierea instanţei de apel în sensul inadmisibilităţii unei expertize judiciare prin care instituţia publică îşi poate cuantifica prejudiciu, este greşită şi fără nici un suport legal;
- instanţa de apel, pronunţându-se asupra modului în care instituţia publică a înţeles să solicite realizarea unei expertize judiciare, şi-a depăşit atribuţiile raportat la cererea cu care a fost investită, administrarea probei cu expertiză fiind reglementată de art. 201 C. proc. civ.;
- acordarea parţială a dividendelor solicitate este consecinţa nesocotirii dispoziţiilor legale prevăzute de OG nr. 25/2002, în temeiul cărora pârâta datorează dividendele încasate în perioada de valabilitate a contractului, iar faptul că pârâta a înţeles să dea o altă destinaţie sumelor reprezentând dividende, nu o exonerează de plata acestora;
- respingerea obiecţiunilor la expertiza contabilă şi respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize în faza apelului este rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1169 C. civ., în condiţiile în care documentele contabile nu se aflau în posesia autorităţii, ci se aflau la lichidatorul judiciar al SC C.B. SA aflată în procedura insolvenţei, iar autoritatea a făcut toate demersurile pentru obţinerea acestor documente.
Asupra recursului.
Examinând Decizia instanţei de apel în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce urmează.
1. Dispoziţiile legale prevăzute de OG nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, a căror nesocotire este criticată de recurentă prin prezentul recurs, au următorul conţinut:
- art. 21 alin. (1) pct. 1 - În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudiciile cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata de daune - interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor, de către Autoritate în cadrul programului P.S.A.L.;
d) stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor interese prevăzute la alin. (2) (prejudicii cauzate societăţii de cumpărător), precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
2. Or, instanţa de apel prin Decizia pronunţată la data de 27 martie 2008, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în parte sentinţa fondului în sensul obligării cumpărătorului la plata daunelor - interese reprezentând dobânzi, penalităţi şi dividende, potrivit celor statuate prin art. 21 alin. (1) pct. 1 din ordonanţă, aşa încât recurenta - reclamantă fără temei susţine prin prezentul recurs că au fost încălcate dispoziţiile legale susmenţionate.
3. Cât priveşte acordarea parţială a dividendelor solicitate, faţă de motivarea instanţei de apel, cu referire la înscrisurile contabile examinate, critica recurentei astfel cum a fost argumentată vizează aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectul controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului statuată de art. 304 C. proc. civ.
4. În alţi termeni, critica recurentei cu privire la cuantumul dividendelor nu se converteşte într-o critică de nelegalitate, de vreme ce instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. b), stabileşte în raport de probele administrate pe acest aspect, sumele încasate de cumpărător cu titlu de dividende în perioada de valabilitate a contractului, aşa cum prevăd dispoziţiile legale sus menţionate.
5. Referitor la critica vizând respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză contabilă, dispusă în faţa primei instanţe şi respingerea cererii formulate în faţa instanţei de apel cu privire la încuviinţarea unei noi expertize contabile, se impun câteva precizări prealabile.
6. Criticile recurentei, astfel cum sunt dezvoltate, sunt lipsite de claritate şi precizie, distinct de faptul că, recursul scris, conţine erori de dactilografiere, necorectate, de natură să schimbe total semnificaţia susţinerilor recurentei, aspect esenţial, în condiţiile în care recurenta nu s-a prezentat la data judecării recursului, pentru a face cuvenitele precizări.
7. În acest sens se constată că la pct. 2 din motivele scrise de recurs, recurenta se referă la inadmisibilitatea unei expertize extrajudiciare, ca reprezentând punctul de vedere al instanţei de apel, deşi restul considerentelor se referă la expertiza judiciară solicitate şi respinsă, ceea ce impune concluzia unei erori de dactilografiere în redactarea recursului.
8. Chiar trecând peste aceste carenţe constatate în redactarea acestui motiv de recurs, Curtea apreciază că, susţinerile recurentei nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 şi a celor referitoare la încuviinţarea şi administrarea probei cu expertiză judiciară.
9. Instanţa de apel a respins proba cu efectuarea unei noi expertize judiciare contabile, cu o motivare pertinentă, faţă de obiectivele solicitate, care vizau stabilirea eventualelor prejudicii şi a întinderii daunelor interese corespunzătoare acestora.
Art. 21 alin. (1) pct. 1 din OG nr. 25/2002 enumeră limitativ prejudiciile cauzate Autorităţii pe care cumpărătorul este obligat să le acopere prin plata de daune interese.
În absenţa unor documente contabile care să fundamenteze cererea reclamantei pentru încuviinţarea unei noi expertize contabile, soluţia adoptată de instanţa de apel, în sensul respingerii probei ca neconcludentă şi nu ca inadmisibilă cum susţine recurenta, este corectă sub aspectul dispoziţiilor art. 167 C. proc. civ. referitoare la încuviinţarea dovezilor.
10. Potrivit art. 35 alin. (1) şi (2) din OG nr. 25/2002, monitorizarea post privatizare în cadrul societăţilor comerciale în domeniul respectării obligaţiilor contractuale, declanşarea şi derularea acţiunilor de control revine Autorităţii, astfel că recurenta - reclamantă, în calitate de autoritate investită cu atribuţii de monitorizare şi control post privatizare, nu poate susţine cu temei că nu este în posesia documentelor contabile care să ateste modul în care au fost îndeplinite obligaţiile contractule de către cumpărător şi consecinţele pe care neîndeplinirea acestora le atrag, sub aspectul prejudiciilor produse Autorităţii.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 138 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3137/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3196/2008. Comercial → |
|---|
