ICCJ. Decizia nr. 3196/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3196/2008
Dosar nr. 96/3/2007
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.I.D. a chemat în judecată SC F.G. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, sector 2, motivând că nu a primit chiria pe întreaga perioadă a locaţiunii şi că pârâta nu mai deţine niciun titlu întrucât contractul a ajuns la termen. Acţiunea astfel formulată a fost completată cu o cerere în pretenţii reprezentând chiria pe perioada ianuarie 2004 – mai 2006.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa nr. 9429 din 6 septembrie 2007 prin care Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea precizată, a dispus evacuarea pârâtei din imobil şi obligarea sa la plata sumei de 1.450 lei contravaloare chirie cu dobândă legală calculată până la data plăţii efective a debitului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a avut în vedere contractul de închiriere încheiat pe perioada 15 mai 2001 – 15 mai 2006 şi actul adiţional încheiat la data de 10 ianuarie 2005 prin care s-a convenit rezilierea locaţiunii rezultată din contractul de închiriere şi deţinerea în continuare a imobilului în baza unui contract de comodat valabil până la 10 ianuarie 2009, încheiat de aceleaşi părţi. A mai reţinut prima instanţă că procura acordată de proprietar a privit numai administrarea în numele său în scopul de a obţine venituri din locaţiune şi că aceasta nu reprezintă acordul pentru încheierea unui contract de comodat care presupune folosinţa gratuită. Instanţa de fond a mai constatat că cererea pentru plata chiriei restante este întemeiată astfel că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei solicitată prin acţiunea precizată precum şi la plata dobânzii, în conformitate cu art. 43 C. com. Întrucât s-a constata că nu a fost achitată chiria iar actul adiţional (contractul de comodat) nu a fost înregistrat la Administraţia Financiară s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil apreciindu-se că imobilul este deţinut fără titlu.
Sentinţa primei instanţe a fost apelată de pârâtă, criticile de netemeinicie vizând atât soluţia de evacuare cât şi cea referitoare la obligaţia de plată a chiriei. Faţă de criticile formulate, instanţa de apel a reanalizat actele dosarului şi a ajuns la concluzia că în mod greşit s-a dispus evacuarea din imobil în condiţiile în care contractul de comodat era în desfăşurare, ceea ce înseamnă că imobilul era deţinut în temeiul convenţiei. S-a apreciat că proprietarul a fost reprezentat de mandatarul său atât la încheierea contractului de închiriere cât şi a contractului de comodat precum şi faptul că revocarea procurii mandatarului a intervenit la data de 24 august 2005, după încheierea contractului de comodat. Şi critica privind cuantumul chiriei la care a fost obligată pârâta - apelantă a fost admisă pe considerentul că primul contract (de închiriere) a încetat la data de 10 ianuarie 2005, astfel că pretenţiile puteau fi admise numai pentru chiria calculată pe perioada ianuarie 2004 – decembrie 2004, în continuare, locaţiunea fiind gratuită potrivit contractului de comodat.
Împotriva deciziei nr. 611 pronunţată la data de 11 decembrie 2007, a declarat recurs pârâta SC F.G. SRL pe care a criticat-o pentru nelegalitatea decurgând din motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat respingerea cererii pentru plata chiriei şi a cheltuielilor de judecată.
În esenţă recurenta a susţinut că deşi instanţa a reţinut că nu s-a cerut rezilierea contractului de comodat iar proprietarul imobilului a cunoscut că acest contract îşi produce efectele, totuşi a obligat-o la plata chiriei precum şi la plata cheltuielilor de judecată cu toate că intimatul - reclamant nu a solicitat cheltuielile de judecată în apel. În acest sens a făcut trimitere la încheierea de dezbateri în care s-a consemnat expres „fără cheltuieli de judecată".
Recursul este nefondat.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. pe care recurenta l-a invocat vizează situaţia când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Din perspectiva acestui motiv se observă că s-a pus în discuţie faptul că prin Decizia criticată deşi intimatul pârât prin reprezentant nu a solicitat cheltuielile de judecată, instanţa i le-a acordat.
Critica este nefondată. Prin soluţia adoptată în apel se observă mai întâi că, cheltuielile de judecată nici nu puteau fi acordate intimatului întrucât s-a admis apelul pârâtei, iar sentinţa a fost modificată numai în parte în sensul că a fost redusă suma acordată cu titlu de chirie. În al doilea rând reducerea chiriei a avut drept consecinţă şi reducerea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă, astfel că nu se poate reţine critica recurentei potrivit căreia în apel s-au acordat cheltuielile de judecată, altele decât cele de fond. Din argumentele aduse în sprijinul acestui motiv se poate observa şi faptul că acest motiv nu a fost motivat în drept şi că recurenta nu a arătat în concret care sunt dispoziţiile legale încălcate, dispoziţii care au avut drept consecinţă acordarea „a ceea ce nu s-a cerut".
A doua critică prin care se cere înlăturarea sumei de 600 lei chirie acordată în urma schimbării soluţiei de către instanţa de apel nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat de recurentă şi nu vizează niciun alt motiv prevăzut de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. aşa încât nu se va reţine spre examinare. Distinct de cele menţionate anterior se va reţine şi faptul că argumentele de la pct. 1 - 4 ale recursului aduc în discuţie chestiuni de netemeinicie şi nu de nelegalitate, acestea fiind străine căii extraordinare de atac a recursului şi dispoziţiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia în recurs se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.
Aşa fiind potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.G. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 611 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3239/2008. Comercial → |
|---|
