ICCJ. Decizia nr. 3146/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3146/2008
Dosar nr. 810/95/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 41 din 25 aprilie 2007 a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta P.M. domiciliată în Târgu Jiu, judeţul Gorj, împotriva pârâtei D.V. domiciliată în Târgu Jiu, judeţul Gorj, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 40.000.000 lei ce va fi actualizată de la 11 octombrie 2002 la data plăţii efective.
A fost respins capătul de cerere privind constatarea vânzării - cumpărării unui număr de 277 acţiuni, vânzare intervenită între părţi.
A mai fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă, în sensul că a fost obligată reclamanta - pârâtă la restituirea celor 277 acţiuni deţinute, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, ce vor fi plătite cu a 30 zi de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentinţe.
În final au fost compensate cheltuielile de judecată.
Instanţa de fond, pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că, între părţi, a intervenit, la data de 11 octombrie 2002, o înţelegere de cumpărare a unui număr de 277 acţiuni pe care pârâta le deţinea la SC L. SA, contra sumei de 40.000.000 lei. În acest scop, pârâta a împuternicit prin procură specială pe numitul P.C. să vândă cui va fi de cuviinţă şi la preţul pe care îl va considera avantajos acţiunile mai sus descrise.
Din probele administrate s-a constatat faptul că reclamanta a plătit pârâtei suma de 40.000.000 lei, iar cu referire la suma de 5.000.000 lei care ar fi fost plătită numitului P.C., deoarece nu există cerere în instanţă, Tribunalul nu s-a pronunţat.
Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, proprietatea asupra acţiunilor nominative se poate transmite prin declaraţii făcute şi înscrise în registrul acţionarilor de către cedenţi şi cesionari, sau mandatarii lor, prin actul constitutiv putându-se prevedea şi alte modalităţi.
Nu se poate constata intervenită vânzare - cumpărarea celor 277 de acţiuni, întrucât în raport de dispoziţiile legale nu a existat nicio ofertă de vânzare, iar valoarea acţiunilor a fost stabilită arbitrar. Vânzarea acţiunilor a fost tranşată direct de către părţi, fără nicio bază contabilă, preţul fiind stabilit arbitrar, pârâta în calitatea de acţionar la SC L. SA nefăcând o ofertă de vânzare către societate, vizând cele 277 de acţiuni.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională aceasta a fost găsită întemeiată, deoarece reclamanta deţine fără titlu cele 277 de acţiuni, urmând a fi obligată să le restituie pârâtei, sub sancţiunea daunelor cominatorii.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 222 din 11 octombrie 2007 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanta P.M. şi D.V. împotriva sentinţei nr. 41 din 25 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 810/95/2007, fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe.
Împotriva deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs pârâta D.V., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei instanţei de fond şi a instanţei de apel, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea la restituirea sumei de 40.000.000 lei şi menţinerea dispoziţiilor privind admiterea cererii reconvenţionale.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au evocat împrejurările că nicio probă nu confirmă obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000.000 lei iar precizarea acţiunii reclamantei la o teză subsidiară de obligare a pârâtei la această sumă s-a făcut într-un moment procesual care îi conferea un fine de neprimire, fiind încălcate dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul pârâtei ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că între părţi, la data de 11 octombrie 2002 a intervenit o convenţie privind tranzacţionarea unui număr de 277 acţiuni, deţinute de pârâta vânzătoare la SC L. SA şi pentru care reclamanta cumpărătoare i-a plătit suma de 40.000.000 lei.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor care decurg din convenţia expusă anterior, precum şi cadrul juridic aplicabil litigiului de natură comercială.
Există suficiente dovezi care atestă că reclamanta P.M. a remis suma de 40.000.000 lei cu titlu de contravaloare a celor 277 acţiuni. Mai mult, aşa cum a motivat în chiar cererea de chemare în judecată, reclamanta se află în posesia celor 277 de acţiuni, solicitând iniţial pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare - cumpărare a lor.
Nu lipsite de relevanţă sunt şi demersurile reclamantei, de natură penală, cu scopul de a clarifica situaţia litigioasă, context în care Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin rezoluţia din 26 august 2005 a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitoarea D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., reţinând că din actele premergătoare de urmărire penală P.M. a cumpărat cele 277 de acţiuni, plătind o contravaloare de 45.000.000 lei, intrând chiar în posesia acţiunilor, nefiind însă posibilă legalizarea tranzacţiei.
Corect a apreciat instanţa de apel, că în materie comercială, potrivit art. 46 C. com., obligaţiile comerciale se probează şi cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 C. civ.
Nu poate fi primită teza acreditată de recurenta - pârâtă referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Este adevărat că potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune dovezi.
În termenul din 4 aprilie 2007 reclamanta P.M. a depus o cerere având ca obiect precizarea acţiunii, solicitând instanţei, alternativa obligării pârâtei la plata sumei de 45.000.000 lei, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data de 11 octombrie 2002 şi până la data plăţii efective.
Din verificarea întregii documentaţii apare fără echivoc că au fost respectate întocmai exigenţele dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la momentul până la care reclamantul îşi poate întregii sau modifica cererea, cu atât mai mult cu cât aceste dispoziţii au un caracter dispozitiv, încălcarea lor putând fi invocată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar pârâta în faza procesuală a fondului, tacit, nu a invocat această neregularitate nici la termenul din 4 aprilie 2007, şi nici la termenul din 18 aprilie 2007.
Pentru aceste considerente urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D.V. împotriva deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.V. împotriva deciziei nr. 222 din 11 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3144/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3149/2008. Comercial → |
|---|
