ICCJ. Decizia nr. 314/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 314/2008
Dosar nr. 5713/100/2006
Şedinţa de la 1 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4239 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Maramureş s-a admis în parte acţiunea precizată de reclamantul D.M. împotriva pârâtei SC P. SRL Baia Mare şi s-a constatat reziliat contractul de lucrări de finisaje interioare D + P + E nr. 1 încheiat de părţi la 22 ianuarie 2004; reclamantul a fost autorizat să execute cu un alt antreprenor, în contul pârâtei, lucrările restante şi pe cale necorespunzătoare calitativ în valoare de 16.455 RON şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 6.546 RON reprezentând contravaloare lucrări compromise şi materiale depreciate; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 23.001 RON penalităţi de întârziere şi 2.482,620 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin contractul de lucrări de finisaje interioare la casa proprietatea reclamantului, pârâta s-a obligat să efectueze lucrări de construcţii, valoarea acestora fiind stabilită la 345.000.000 lei.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC P. SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea acţiunii reclamantului.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 91 din 13 aprilie 2007, a respins apelul pârâtei SC P. SRL BAIA MARE, reţinând cu privire la lipsa procedurii concilierii invocată de apelantă, că această susţinere este nereală, în cauză existând o intensă corespondenţă între părţi cu privire la soluţionarea diferendului şi un număr de minute care au cuprins rezultatele concilierii şi adaptarea succesivă a poziţiilor lor.
Culpa exclusivă a reclamantului, prin care nu şi-ar fi respectat obligaţiile, constând în aprovizionări aritmice, cu întârziere, nu a fost în nici un mod demonstrată de apelantă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC P. SRL BAIA MARE a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate şi respingerea acţiunii, iar în subsidiar casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că s-a efectuat concilierea prealabilă şi că nu s-a dovedit culpa exclusivă a reclamantului prin nerespectarea obligaţiilor asumate.
Totodată, se critică Decizia sub aspectul nepronunţării asupra cererii privind expertiza tehnică care putea să determine realitatea derulării contractului şi în funcţie de obligaţiile asumate, dacă acestea au fost îndeplinite, culpa neputând fi determinată pe baza de supoziţii, ci pe baza realităţii faptice.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că procedura concilierii s-a efectuat, în cauza de faţă existând corespondenţă între părţi cu privire la soluţionarea litigiului.
Cu privire la culpa reclamantului, în mod corect s-a constatat din probatoriul administrat în cauză că, aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere că pârâta este cea care nu şi-a onorat în întregime obligaţiile stipulate în contract, efectuând lucrările cu întârziere.
În ceea ce priveşte cererea de efectuarea unei expertize tehnice, se constată că aceasta a fost corect soluţionată deinstanţa de apel, faţă de concluziile scrise depuse de pârâtă cu ocazia soluţionării apelului, prin care solicită casarea cu trimitere la Tribunalul Maramureş pentru efectuarea unei expertize, în specialitatea construcţii.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 91 din 13 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 312/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 315/2008. Comercial → |
|---|
