ICCJ. Decizia nr. 3207/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3207/2008
Dosar nr. 706/63/2006
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3924 din 6 septembrie 2007, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta J.M.I. împotriva pârâţilor C.A.A. şi C.A., obligând reclamanta la 4.008 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut în considerentele sentinţei că a fost sesizată cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a cesiunii unui număr de 98.496 acţiuni deţinute de reclamantă la SC M. SA Calafat.
În urma probelor administrate se constată că prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 26 ianuarie 2000, C.A. a cumpărat de la F.P.S. 98.496 de acţiuni la SC M. SA Calafat, acţiuni pe care le-a cesionat reclamantei în februarie 2001, că reclamanta nu a participat la încheierea actelor juridice menţionate şi nici la adunările generale ale acţionarilor, puterea de dispoziţie şi atribuţiile de administrare fiind exercitate prin mandatar.
S-a mai reţinut că de administrarea societăţii s-a ocupat pârâtul C.A. (fratele reclamantei) în baza procurii speciale autentificate din 13 iunie din conţinutul căreia rezultă că mandatarul a avut un mandat nerestricţionat de a dispune de acţiuni, fiind menţionată expres operaţiunea de cesiune de acţiuni.
Cu privire la reaua credinţă a pârâţilor care ar fi acţionat în scopul fraudării intereselor reclamantei s-a considerat că nu a existat o asemenea intenţie câtă vreme s-a acţionat în baza unui mandat.
De asemenea, s-a avut în vedere că modificarea actului constitutiv a fost înregistrată în registrul comerţului la 18 decembrie 2004, că mandatul a fost revocat la 19 iulie 2006, iar acţiunea a fost promovată la 24 octombrie 2006.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 43 din 21 februarie 2008 de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care, schimbând sentinţa a admis acţiunea şi a constatat nulitatea contractului de cesiune acţiuni încheiat la data de 24 noiembrie 2004, privind pachetul de 98.496 acţiuni la SC M. SA Calafat.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că procura autentificată din 13 iulie 2004 reprezintă un mandat comercial conceput în termeni speciali ce se referă doar la tratarea afacerilor comerciale ale reclamantei, privind activitatea SC M. SA Calafat. S-a considerat că mandatul are caracter special pentru că se referă strict la activitatea comercială a mandatului, dar general sub aspectul împuternicirilor acordate, deoarece vizează numai actele de administrare pe care mandatarul le poate încheia în numele şi pe seama mandatului.
S-a mai apreciat că, singura menţiune din procura autentificată ce aparent depăşeşte limita unui act de administrare este cea referitoare la posibilitatea efectuării de cesiuni şi acceptării de părţi sociale, care are, însă, doar caracter exemplificativ cu privire la posibilul conţinut al actelor adiţionale privind societatea comercială.
În raport de natura generală a mandatului, instanţa anterioară a concluzionat că vânzarea întregului pachet de acţiuni a reprezentat un act de dispoziţie, iar nu de administrare cu privire la afacerile comerciale ale mandantei J.M.I., cesiunea acţiunilor acesteia conducând la ieşirea întregii afaceri din patrimoniul apelantei reclamante.
Avându-se în vedere probele de la dosar s-a stabilit reaua credinţă a pârâţilor care au cunoscut faptul că voinţa internă a apelantei reclamante nu a fost aceea ca mandatul dat pârâtului C.A.A. pentru administrarea societăţii să vizeze şi operaţiunea specială de înstrăinare a întregii afaceri.
Au fost înlăturate apărările pârâţilor ca nefiind dovedite deoarece s-a constatat că, în corespondenţa electronică purtată între părţi s-a delimitat clar activitatea de proprietar a apelantei reclamante şi de manager a intimatului pârât C.A., nefăcându-se vorbire despre existenţa ori restituirea vreunui împrumut.
In concluzie, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 948 C. civ. faptul că cesiunea s-a încheiat fără consimţământul cedentului.
Cu privire la cea de-a doua cauză de nulitate s-a constatat că vânzarea nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de actele constitutive ale societăţii, respectiv nu a fost supusă aprobării adunării generale a acţionarilor SC M. SA Calafat în condiţiile în care în hotărârea din 24 noiembrie 2004 a A.G.A. nu consemnează nici dezbaterea şi nici aprobarea cesiunii, ci doar că aprobă operaţiunea în sensul că ia act de declaraţia făcută în registrul acţionarilor cu privire la cesiune intervenită.
Împotriva deciziei, pârâţii au formulat recurs prin care au invocat nelegalitatea acesteia în raport de prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate se susţin următoarele:
I. Decizia atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, fiind preluate, în totalitate motivele de apel ale reclamantei, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. Recurenta consideră că din modul de soluţionare a cauzei nu se poate determina dacă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune sau nulitatea relativă şi că, deşi s-a invocat ca şi cauză de nulitate a contractului frauda le lege, instanţa a reţinut nulitatea actului pentru lipsa consimţământului.
II. În mod nelegal s-a reţinut că mandatul în baza căruia s-a efectuat cesiunea de acţiuni nu are caracterul unui mandat special, ci are doar un caracter general de administrare.
Recurenţii consideră că prin menţionarea expresă a operaţiunii juridice de cesiune de părţi sociale, a fost îndeplinită condiţia specială prevăzută de art. 1536 alin. (2) C. civ.
- Lipsa consimţământului reclamantei reţinută de instanţă ca motiv de nulitate a actului juridic încheiat între părţi nu are niciun suport juridic, deoarece din însăşi natura juridică a contractului de mandat, rezultă acordul prealabil, valabil pentru toate actele juridice efectuate în baza mandatului.
– Instanţa a dat o interpretare greşită prevederilor art. 98 C. com. întrucât, menţionarea în registrul acţionarilor are rolul de a face operaţiunea opozabilă, iar transmiterea acţiunilor se face prin simplul consimţământ.
- Nelegală este şi constatarea instanţei de apel că cesiunea este nulă pentru că nu a fost supusă aprobării generale a acţionarilor, situaţie neinvocată de reclamantă în motivele de apel cu care a fost investită.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Critica recurenţilor ce vizează încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. care reglementează cuprinsul hotărârilor judecătoreşti nu poate fi primită câtă vreme, Decizia atacată cuprinde pe larg atât motivele de fapt cât şi cele de drept care au format convingerea instanţei, neregăsindu-se în cazul acesteia, niciuna dintre cele trei ipoteze avute în vedere de textul menţionat (lipsa motivelor, contradicţia argumentelor ori existenţa motivelor contradictorii).
Instanţa apelului s-a pronunţat în limitele învestirii asupra nulităţii contractului de cesiune, fiind vorba de o nulitate absolută.
Chiar dacă prin acţiune s-a solicitat nulitatea cesiunii celor 98.496 acţiuni, instanţa a avut în vedere actul juridic prin care această operaţiune s-a concretizat, respectiv contractul de cesiune din 24 noiembrie 2004 şi nu denumirea generală a operaţiunii, procedând în mod corect.
În ce priveşte cauzele de nulitate ce au format obiectul analizei instanţei, acestea au fost cele indicate prin cererea introductivă.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat întrucât – în mod greşit a fost calificat mandatul ce a stat la baza cesiunii ca fiind unul general, doar de administrare.
Prin procura autentificată din 13 iulie 2004 sunt prevăzute drepturile mandatarului de a o reprezenta pe reclamantă cu puteri depline la Camera de Comerţ şi Industrie la Tribunal şi oriunde va mai fi nevoie, în treburi ce privesc activitatea societăţii comerciale, fiind indicate în mod expres operaţiunile legate de bunul mers al societăţii, în sensul că va încheia contracte de furnizare şi va semna în numele mandantului orice act adiţional privind societatea, inclusiv „cesiuni de părţi sociale şi acceptări de părţi sociale, extindere obiect activ, majorări capital social".
Că procura în discuţie este una specială şi nu generală rezultă chiar din titulatura acesteia, din cuprinsul său şi din termenii folosiţi, care conturează voinţa comună a părţilor.
Menţiunile înscrisului referitoare la cesiune, majorare capital social, extindere părţi sociale şi care reprezintă acte de dispoziţii sunt suficiente pentru ca mandatul să poată fi caracterizat ca special.
Câtă vreme sunt indicate operaţiunile ce vizează înstrăinarea sau întocmirea unor acte ce trec peste administrarea curentă a societăţii există suficiente elemente pentru ca mandatul să fie calificat ca fiind unul special şi nu general.
Argumentarea instanţei anterioare în sensul că menţiunea din procura privind cesiunea de părţi sociale ar fi singura menţiune ce, aparent, ar depăşi limita unui act de administrare însă ar fi improprie în situaţia în care societatea este pe acţiuni, este contrazisă în contextul în care – în act – se menţionează expres calitatea de asociat la SC M. SA Calafat a mandantei, fiind astfel contrazis raţionamentul instanţei.
În atare situaţie, în mod nelegal s-a reţinut nulitatea contractului de cesiune pentru lipsa consimţământului.
Mai mult şi în situaţia în care s-ar fi constatat o depăşire a limitelor mandatului de către mandatar legea nu sancţionează actul astfel încheiat cu nulitatea absolută, mandantul având la îndemână o acţiune în despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
Fondate sunt şi criticile ce se referă la interpretarea dată prevederilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 (în vigoare la data cesiunii) întrucât acestea nu condiţionează valabilitatea cesiunii acţiunilor – în cazul dat – nici de aprobarea prealabilă şi nici de confirmarea ulterioară a adunării generale a acţionarilor, însă opozabilitatea cesiunii faţă de societate şi modificarea corespunzătoare a actului constatator, subsecvente încheierii contractului de cesiune, impun existenţa generală ca act necesar pentru înregistrarea la Registrul Comerţului a modificării structurii acţionariatului.
Mai mult, se constată că instanţa de apel procedează – în acest cadru procesual – la o veritabilă examinare a legalităţii hotărârii adunării generale din 24 noiembrie 2004 lucru nepermis faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii mai ales că, o acţiune în anularea acestei hotărâri se află pe rolul instanţei, fiind suspendată până la soluţionarea prezentei cauze.
În baza considerentelor supuse, Înalta Curte consideră că Decizia atacată este nelegală motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul ca fondat, va modifica Decizia în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Intimata va fi obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 6 lei conform art. 274 C. proc. civ. şi se va dispune restituirea cauţiunii, în cuantum de 2.500 lei consemnată de recurentul C.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii C.A.A. şi C.A. împotriva deciziei nr. 43 din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o modifică şi în consecinţă respinge apelul declarat de reclamata J.M.I. împotriva sentinţei nr. 3924 din 6 septembrie 2007 a Tribunalului Dolj, secţia comercială.
Dispune restituirea cauţiunii în sumă de 2.500 lei consemnată cu recipisa de consemnare din 2 octombrie 2008, emisă de C.B., achitată de C.A.A., către C.A.
Obligă intimata - reclamantă J.M.I. la plata sumei de 6 lei către recurenţii - pârâţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3206/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3210/2008. Comercial → |
|---|
