ICCJ. Decizia nr. 3215/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3215/2008
Dosar nr. 13737/3/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 12035 din 24 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului I.L. şi a admis acţiunea formulată de acesta împotriva pârâtei SC G. SA Bucureşti, dispunând anularea hotărârii A.G.E.A. din 22 martie 2007.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul are legitimare procesuală activă întrucât este acţionar la SC M.I.I.E. SRL, societate ce face parte din consorţiul SC G. SA, ceea ce a justificat interesul său în promovarea unei acţiuni în anularea hotărârii A.G.E.A.
Pe fondul cauzei, s-a constatat – în urma probelor administrate – că nu au fost respectate prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privitoare la convocarea adunării generale, în sensul că aceasta a fost făcută de persoane care la data efectuării acesteia nu aveau calitatea de administratori.
S-a considerat că hotărârea astfel adoptată este lovită de nulitate absolută deoarece o adunare neconvocată cu respectarea dispoziţiilor legale nu poate avea puterea de a adopta hotărâri care să producă efecte juridice.
De asemenea, prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 382 C. com. întrucât persoana care a convocat adunarea nu avea calitatea de mandatar pentru a se putea invoca o depăşire a limitelor mandatului.
Tribunalul a apreciat că faţă de motivul de nulitate analizat nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate prin acţiune.
Apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 92 din 3 martie 2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod nelegal şi netemeinic s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. a SC G. SA din 22 martie 2007 fără a se lua în considerare prevederile art. 72 din lege conform cu care obligaţia şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi nici prevederile art. 156 privitoare la administratorii provizorii.
S-a considerat că administratorii cărora le-au expirat mandatele au acţionat după expirarea mandatelor ca administratori de fapt situaţie care constituie o problemă internă a societăţii şi care nu afectează raporturile juridice ale societăţii cu terţe persoane.
În atare situaţie, motivul invocat de reclamant este de natură a atrage nulitatea hotărârii adunării generale, mai ales că, în cauză nu s-a demonstrat că administratorii societăţii nu au acţionat ca administratori provizorii, ci în afara legii, iar adunarea generală a validat operaţiunile efectuate de către foştii şi, totodată, actualii administratori ai societăţii.
Împotriva deciziei, reclamantul a formulat recurs prin care a invocat următoarele critici:
- Decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 conform cu care, convocarea adunării generale este realizată de administratori.
Recurentul consideră că expirarea termenului mandatului administratorilor are ca efect imediat încetarea atribuţiilor acestora, fiind eronată susţinerea instanţei cu privire la teoria administratorului de fapt care este acceptată doar în situaţii excepţionale şi numai pentru apărarea intereselor societăţii.
Or, în cauză, persoanele cărora le expiraseră mandatele nu au acţionat pentru apărarea intereselor societăţii, nefiind reconfirmaţi prin hotărârea din 22 martie 2007 a A.G.E.A. aşa cum eronat s-a reţinut prin decizie.
- Instanţa de apel a pronunţat o decizie nelegală şi pentru că a omis să analizeze în rejudecare şi celelalte cauze de anulare a hotărârii A.G.E.A., dat fiind că, prin acţiune au fost invocate trei motive de nulitate, iar instanţa de apel a analizat doar unul.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa ce a făcut obiectul analizei instanţei de apel s-a reţinut că hotărârea A.G.E.A. din data de 22 martie 2007 este lovită de nulitate deoarece convocarea s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 117 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, în considerentele sentinţei s-a menţionat expres că nu se mai impunea analizarea celorlalte motive de anulare invocate prin cererea de chemare în judecată întrucât încălcarea prevederilor menţionate erau suficiente în atragerea nulităţii hotărârii adunării generale.
În apel, instanţa competentă a considerat că în mod nelegal şi netemeinic s-a dispus anularea hotărârii în raport de prevederile art. 117, considerând că persoanele care au convocat adunarea au acţionat ca administratori provizorii, iar adunarea generală a validat operaţiunile acestora, reconfirmându-i din nou în funcţiile de administratori ai societăţii, motiv pentru care a considerat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată.
Procedând astfel, instanţa apelului a pronunţat o sentinţă nelegală întrucât nu a mai procedat la analizarea celorlalte motive invocate prin acţiune deşi era obligată ca, în raport de prevederile art. 129 C. proc. civ. să analizeze cauza sub toate aspectele mai ales, în situaţia în care celelalte motive nu făcuseră obiectul cercetării judecătoreşti la prima instanţă.
De aceea, Înalta Curte consideră că această situaţie se integrează acelui cadru de nelegalitate al nepronunţării asupra fondului pricinii, de natură a justifica casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă conform prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
În rejudecare, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte motive invocate în anularea hotărârii A.G.E.A. şi va verifica situaţia invocată de recurent cu privire la reconfirmarea sau nu în funcţiile deţinute de persoanele care au convocat adunarea.
Printre considerentele expuse, urmează ca Înalta Curte să admită recursul ca fondat, să caseze Decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul I.L. împotriva deciziei nr. 92 din 3 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3210/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3218/2008. Comercial → |
|---|
