ICCJ. Decizia nr. 3253/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3253/2008
Dosar nr. 10308/1/2007
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2008
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 719 din 20 iulie 2006 Judecătoria Dej a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.I. SRL Dej împotriva pârâtei SC A.Ţ. SA, sucursala Cluj, a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în secţiunea A pct. 3 lit. v) din condiţii generale ale contractului de asigurare încheiat cu societatea pârâtă la 25 iulie 2005, cu poliţa de asigurare; a obligat pârâta la plata despăgubirilor în cuantum de 13.200 euro, sau echivalentul în lei la 13 iulie 2006 a acestei sume, 47.122,68 ron în dosarul de daune nr. 06/225424/AAF deschis la SC A.A. SA, sucursala Cluj, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.721 lei.
Pârâta a declarat recurs şi prin Decizia comercială nr. 296 din 30 octombrie 2006 Tribunalul Comercial Cluj a admis recursul, a casat hotărârea şi a reţinut cauza spre competenţă soluţionare, în primă instanţă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. civ.
Rejudecând cauza, Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa civilă nr. 6299 din 4 decembrie 2006 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.I. SRL împotriva pârâtei SC A.A. SA, sucursala Cluj.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că nu se poate considera că sunt nule absolut clauzele din secţiunea A, capitolul III, lit. v) a condiţiilor generale ale contractului de asigurare din 25 iulie 2005, deoarece prin semnarea contractului acestea au fost însuşite de către ambele părţi.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta SC A.I. SRL şi prin Decizia civilă nr. 85 din 6 aprilie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul.
Instanţa de apel a reţinut că prin clauzele din secţiunea A, capitolul III, lit. v) a condiţiilor generale ale contractului de asigurare din 25 iunie 2005 asiguratorul a încercat să se protejeze împotriva unei eventuale fraude a asiguratului, care să fie împiedicat a simula eventuale fraude, şi să fie împiedicat a simula furtul autovehicului sau a-l înstrăina succesiv.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă şi în consecinţă constatarea nulităţii absolute a clauzelor cuprinse în secţiunea A pct. 3 lit. v) din condiţiile generale ale contractului de asigurare încheiat cu societatea pârâtă, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 13.200 euro din dosarul de daune nr. 06/225/429/AAF deschis la SC A.A. SA, sucursala Cluj, şi a cheltuielilor de judecată la instanţa de fond, în apel şi în recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3440 din 1 noiembrie 2007 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, cu motivarea în esenţă că în cauză nu pot fi considerate abuzive clauzele invocate de reclamantă, astfel a apreciat că s-a dat o corectă interpretare clauzelor cuprinse în contractul încheiat de părţi.
Împotriva deciziei anterior menţionată reclamanta SC A.I. SRL Dej a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunţate de instanţa de apel în sensul admiterii apelului şi pe fond admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Prin motivele invocate în contestaţia în anulare, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs nu a răspuns la motivele de recurs invocate prin prisma art. 304 pct. 7 C. proc. civ., mai precis că instanţa a răspuns cu trei fraze conţinând generalităţi.
S-a mai arătat că instanţa de recurs nu a răspuns la cererea sa privind admiterea recursului, casarea hotărârii recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ.
Contestatoarea a mai susţinut că ultimul motiv de recurs pe care l-a formulat a fost analizat parţial, în sensul că, deşi a invocat greşita aplicare a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 193/2000, a dispoziţiilor art. 1202 C. civ. cât şi a prevederilor art. 2, art. 9 şi art. 24 din Legea nr. 135/1995, acestea nu au fost analizate.
În drept contestatoarea şi-a motivat contestaţia în anulare în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Contestaţia în anulare nu este fondată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Analizând Decizia atacată, prin prisma motivelor contestaţiei în anulare cât şi a actelor şi înscrisurilor dosarului Înalta Curte constată că hotărârea este legală, întrucât instanţa de recurs analizând toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă a reţinut că s-a dat o corectă interpretare clauzelor cuprinse în contractul de asigurare încheiat de părţi.
În concluzie art. 318 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", nu este incident în cauză.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.I. SRL Dej împotriva deciziei nr. 3440 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3259/2008. Comercial → |
|---|
