ICCJ. Decizia nr. 3398/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3398/2008
Dosar nr. 18/329/2007
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 ianuarie 2007 reclamantul M.N.N., administrator al SA A. Salcia, judeţul Teleorman, a chemat în judecată pe pârâta SC R.B. SA, agenţia Turnu Măgurele, în calitate de succesoare a B.A. SA şi A.V.A.S., direcţia generală a executării silite şi licitaţii societăţii, în calitate de succesoare a A.V.A.B. şi a solicitat anularea actului juridic intitulat contract de cesiune de creanţă din 13 august 2005 încheiat între A.V.A.B. Bucureşti în calitate de cesionar şi B.A. SA în calitate de cedent.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 207 din 30 octombrie 2007 a respins excepţiile invocate de SC R.B. SA şi A.V.A.S. ca neîntemeiate şi a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 111 din 6 februarie 2007 prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, iar în ceea ce priveşte excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, este neîntemeiată în raport de exigenţele prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului conform cărora accesul liber la justiţie nu trebuie să fie teoretic şi iluzoriu, ci concret şi efectiv.
În raport de precizarea acţiunii formulată la data de 12 septembrie 2007 excepţia lipsei capacităţii procesuale a SC R.B. SA, agenţia Turnu Măgurele, a rămas fără obiect, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC R.B. SA este neîntemeiată întrucât aceasta este succesoarea B.A. SA.
Faţă de faptul căreclamanta a invocat şi motive de nulitate absolută, instanţa a reţinut că excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de A.V.A.S. nu sunt întemeiate.
Pe fondul litigiului s-a reţinut că A.V.A.S. a dobândit prin contractul de cesiune de creanţă din 13 august 2001 o creanţă bancară neperformantă împotriva debitoarei SA A. Salcia în cuantum de 15.050 lei, iar anterior prin sentinţa nr. 274/1996 debitoarea a fost obligată la plata creditului restant şi penalităţi fără însă a se dispune rezilierea contractelor de credit aşa cum a susţinut reclamanta.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta SA A. Salcia a declarat recurs şi a solicitat casarea sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente sau modificarea acesteia şi pe fond să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanţă din 13 august 2001 încheiat între B.A. SA Bucureşti şi O.R.C.B. Bucureşti.
Prin întâmpinările depuse intimatele A.V.A.S. şi SC R.B. SA ambele cu sediul în Bucureşti au solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă întrucât sentinţa recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti care este instanţa competentă din punct de vedere material.
Pe fondul cauzei acţiunea reclamantei a fost respinsă în raport de probele administrate din care rezultă că aceasta nu a dovedit achitarea debitului aşa cum a susţinut.
Înalta Curte se va pronunţa conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. asupra excepţiei de tardivitate a recursului invocată de intimata - pârâtă SC R.B. SA Bucureşti şi pe care va respinge pentru următoarele considerente:
Recurentei i s-a comunicat sentinţa instanţei de fond la data de 15 ianuarie 2008 conform dovezii de la fila 25, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 30 ianuarie 2008 deci în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
De menţionat că deşi recurenta nu a motivat în drept recursul, aceasta a invocat şi reprodus critici privind încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.
În primul motiv de recurs s-a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe deoarece recurenta funcţionează în baza Legii nr. 36 din 30 aprilie 1991 privind societăţile agricole şi în raport de aceasta competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei civile.
Sentinţa Judecătoriei Turnu Măgurele prin care s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti este lovită de nulitate deoarece judecătorul de Judecătorie s-a antepronunţat şi cu privire la celelalte excepţii şi pe fondul litigiului, iar cu privire la aceste aspecte Curtea de Apel s-a pronunţat încă o dată deşi exista autoritate de lucru judecat.
Criticile nu sunt întemeiate.
Pe de o parte sentinţa nr. 111 din 6 februarie 2007 a Judecătoriei Turnu Măgurele prin care s-a declinat competenţa cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti a rămas irevocabilă prin nerecurare, aşa încât criticile invocate cu privire la competenţa materială nu pot fi analizate.
Pe de altă parte, în raport de obiectul litigiului – anularea contractului de cesiune de creanţă din 13 august 2001 încheiat între B.A. SA (în prezent SC R.B. SA) în calitate de cedent şi A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) cu sediul în Bucureşti în calitate de cesionar şi de dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/1998 competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti.
În al doilea motiv de recurs s-a invocat că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) deoarece se reţine că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 948 C. civ. şi se respinge acţiunea prin care s-a solicitat anularea contractului de cesiune de creanţă din 13 august 2001 pentru neîndeplinirea condiţiilor de validitate prevăzute de art. 948 C. civ.
Nici acest motiv nu este întemeiat.
Este adevărat că în ultimul aliniat al deciziei recurate s-a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 948 C. civ. şi s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Referitor la menţiunea făcută că nu sunt îndeplinite dispoziţiile „art. 948 C. civ.„ în loc de sunt îndeplinite aceste dispoziţii, se constată că dintr-o eroare materială s-a trecut cuvântul „nu", deoarece din cuprinsul considerentelor rezultă că instanţa a respins acţiunea reclamantei întrucât reclamanta nu poate solicita nulitatea absolută a unui contract încheiat în baza unei legi, respectiv Legea nr. 122/2001.
A invocat recurenta că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), respectiv contractul de cesiune de creanţă din 13 august 2007 în sensul că a fost încheiat în baza Legii nr. 122/2001 contrar prevederilor din contract. Că cesiunea creanţelor bancare neperformante este supusă dispoziţiilor art. 1391 şi urm. C. civ.
S-a invocat că B.A. SA, sucursala Teleorman, a acţionat-o în judecată şi prin sentinţa civilă nr. 274/1996 a Tribunalului Teleorman a fost obligată la 151.847.841 lei vechi sumă pentru care s-a început executarea prin executorul judecătoresc de pe lângă această instanţă.
Ulterior însă deşi prin această hotărâre s-a dispus rezilierea contractelor de credit, B.A. SA le-a investit cu formulă executorie la Judecătoria Turnu Măgurele şi în baza acestora s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă din 13 august 2001.
Criticile nu sunt fondate.
Contractul de cesiune de creanţă din 2001 s-a încheiat aşa cum rezultă din cuprinsul acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 1391 şi urm. C. civ. şi în scopul aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor OUG nr. 51/1998, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr. 122/2001 aspect reţinut şi de instanţa de fond.
Prin acest contract B.A. SA a cesionat către O.R.C.B. creanţa în valoare de 150.503.553.000 lei pe care o avea faţă de debitorul cedat SA A. Salcia ce rezultă din titlurile de creanţă menţionate în anexa la contract.
Prin sentinţa civilă nr. 274 din 21 mai 1996 a Tribunalului Teleorman s-a admis acţiunea reclamantei B.A. SA, sucursala judeţeană Teleorman, şi pârâta SA A. Salcia a fost obligată la plata sumei de 105.024.656 lei credit şi 46.823.185 lei penalităţi în baza contractelor de credit menţionate în cuprinsul contractului de cesiune, fără însă a se dispune şi rezilierea contractelor aşa cum a susţinut recurenta, acestea constituind titluri executorii.
În ultimul motiv de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a susţinut că sentinţa atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate cererile privind motivele de nulitate absolută şi relativă, nu a avut în vedere documentele ce atestă plata debitului, nu s-a pronunţat cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de aceasta şi nici cu privire la adresa din 20 octombrie 1995 emisă de B.A. SA.
Criticile nu sunt întemeiate.
Motivul invocat de recurentă în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, prin criticile invocate recurenta îşi manifestă nemulţumirea asupra soluţiei pronunţate şi faptul că instanţa nu a reţinut că debitul a fost achitat aşa încât nu pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De menţionat că debitul nu a fost achitat, iar prin adresa din 3 octombrie 2001 emisă de SC R.B. SA - B.A. SA - agenţia Turnu Măgurele, invocată de recurentă, acesta în valoare de 150.503.553 lei a fost virat la 10 septembrie 2001 la A.V.A.B. Bucureşti conform OUG nr. 431997, dar nu achitat aşa cum s-a susţinut de recurentă.
Afirmaţia recurentei că B.A. SA prin adresa din 20 octombrie 1995 a dispus rezilierea contractelor, aspect pe care instanţa nu l-a examinat, este fără relevanţă deoarece se referă la contractul de credit, din 26 septembrie 1994, dar care nu face obiectul cesiunii de creanţă din litigiul dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte cererea de îndreptare a erorii materiale, completare şi lămurire a dispozitivului sentinţei recurate formulate la instanţa de fond, a fost suspendată la 23 aprilie 2008 conform dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ. şi nu a fost soluţionată.
Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de tardivitate invocată de intimata - pârâtă SC R.B. SA Bucureşti.
Respinge recursul declarat de reclamanta SA A. Salcia, împotriva sentinţei comerciale nr. 207 din 30 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3394/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3399/2008. Comercial → |
|---|
