ICCJ. Decizia nr. 3283/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3283/2008
Dosar nr. 2120/118/2007
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia comercială, la data de 28 februarie 2007, reclamantul HG a chemat în judecată pe pârâtele A.V.A.S. şi M.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească ce va pronunţa, să constate nulitatea absolută a împuternicirii emise la data de 10 octombrie 1996.
Prin sentinţa civilă nr. 4614/COM din 13 septembrie 2007, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, invocate de pârâta M.L. şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul HG în contradictoriu cu pârâtele M.L. şi A.V.A.S. Bucureşti.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut, în esenţă, că nu rezultă, din probele dosarului, că, la data emiterii împuternicirii, dreptul de proprietate asupra acţiunilor reprezentând 70% din capitalul social al SC S.A. T. III SA se transmisese, de la F.P.S., către SC S.A. SRL, în condiţiile prescrise de art. 64 din Legea nr. 31/1990.
În egală măsură, în speţă, nu s-au făcut dovezi asupra momentului transferului efectiv, cu titlu gratuit, al acţiunilor aferente cotei de 30% din capital, către un număr de 21 de persoane, în aplicarea prevederilor Legii nr. 55/1995.
Împotriva sentinţei civile nr. 4614/COM din 13 septembrie 2007 a declarat apel reclamantul HG, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând, în esenţă, că instanţa s-a rezumat la a constata incidenţa art. 64 din Legea nr. 31/1990, neglijând faptul că părţile s-au obligat la transmiterea proprietăţii acţiunilor prin contract, dar F.P.S. nu s-a achitat de această obligaţie, astfel că nu a fost cercetat fondul cauzei.
A mai susţinut apelantul că împuternicirea din octombrie 1996 este un înscris fals, întrucât a fost semnată de M.L.şi de F.P.P. Transilvania, cele două fonduri neavând dreptul să împuternicească un alt administrator în locul celui existent, G.M., şi fără a exista o A.G.A. a societăţii care să hotărască în acest sens.
Prin Decizia civilă nr. 17/COM din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de apelantul reclamant HG împotriva sentinţei civile nr. 4614/COM/13 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar în contradictoriu cu intimaţii pârâţi A.V.A.S.şi M.L.. În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a constatat că apelantul nu a făcut dovada că la data emiterii împuternicirii contestată exista în registrul de acţiuni al SC S.A. T. III SA o declaraţie subscrisă de vânzător şi de cumpărător privind transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
De asemenea, apelantul nu a făcut dovada faptului că, după achitarea contravalorii acţiunilor, a solicitat vânzătorului F.P.S. să îndeplinească formalitatea prevăzută de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul HG, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul cererii formulate în acest dosar, şi anume, anularea împuternicirii din octombrie 1996 la SC S.A. III SA.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6,7,8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamantul a invocat următoarele motive:
La rândurile 24-27, instanţa motivează aberant că apelantul nu a făcut dovada existenţei declaraţiei subscrisă de vânzător şi de cumpărător privind transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor, fără să observe că Ş.G., administratorul împuternicit, era asociat la SC S.A. SRL, că Ş.G. a semnat contractul şi cunoştea foarte bine clauzele contractuale, administra în fapt SC S.A. SRL şi nimeni nu o putea împiedica să înregistreze în registrul acţionarilor al SC S.A. T. III SA, chiar din 19 iulie 1996, mai mult, SC S.A. SRL şi SC S.A. T. III SA aveau acelaşi sediu, deci o unică cameră comună.
La rândurile 28-30, instanţa susţine, fără să observe că la 10 octombrie 1996 SC S.A. SRL avea doi asociaţi, că apelantul nu a solicitat F.P.S. să îndeplinească formalitatea prevăzută de art. 64 alin. (1) din Legea 31/1990, dar această formalitate trebuia îndeplinită de către însuşi administratorul împuternicit Ş.G., chiar de la 19 iulie 1996, deoarece ştia că SC S.A. SRL a achitat toate acţiunile cumpărate de la FPS.
La rândurile 31-34, instanţa echivalează noţiunea de împuternicit cu noţiunea de administrator şi creează „drept", şi anume, susţine că prin numirea unui nou administrator are loc şi o revocare tacită a vechiului administrator, contrar Legii 31/1990.
Examinând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În cauză, reclamantul şi-a întemeiat motivele recursului pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., însă, prin conţinutul lor concret, aceste motive invocate de recurent tind la a critica statuarea potrivit căreia instanţa de apel a reţinut că acesta nu a făcut dovada existenţei declaraţiei subscrisă de vânzător şi de cumpărător, privind transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
Pentru aceasta, recurentul trimite la probele administrate în cauză („fără să observe că Ş.G., administratorul împuternicit, era asociat la SC S.A. SRL", „fără să observe că la octombrie 1996 SC S.A. SRL avea 2 asociaţi"), probe în raport de care ar trebui constatată nulitatea absolută a împuternicirii din octombrie 1996.
Or, în felul acesta, recurentul propune o reapreciere în recurs a probelor cauzei, pentru a se trage, cu privire la un element de fapt al cauzei, o concluzie diferită de cea a instanţei de apel.
Prin urmare, recurentul nu critică, sub acest aspect, Decizia din apel pentru nelegalitatea ei, în sensul art. 304 pct. 6,7,8 şi 9 C. proc. civ., ci pentru netemeinicie. În aceste circumstanţe, instanţa de recurs nu se poate substitui instanţelor de fond (prima instanţă şi cea de apel), pentru a stabili, în urma analizei şi evaluării probaţiunii, elemente de fapt ale pricinii, ea fiind competentă să examineze numai motive de nelegalitate.
Se impune, deci, respingerea acestor motive de recurs, instanţa de apel fiind suverană în legătură cu stabilirea stării de fapt.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul HG împotriva deciziei civile nr. 17/COM din 6 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3282/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3284/2008. Comercial → |
|---|
