ICCJ. Decizia nr. 3285/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3285/2008
Dosar nr. 4591/62/2006
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 decembrie 2006 şi precizată la data de 25 iunie 2007 reclamanta SC R. SRL Braşov cheamă în judecată pe pârâta SC T.T.T. SRL Râşnov solicitând instanţei să se constate inexistenţa titlului locativ al pârâtei cu privire la spaţiul situat în Braşov, evacuarea pârâtei din spaţiul menţionat şi obligarea acesteia la plata sumei de 49.776,41 lei reprezentând folos nerealizat aferent perioadei 1 septembrie 2005 – 30 septembrie 2006, cu cheltuieli de judecată, invocând ca temei de drept art. 1410-1411 şi următoarele C. civ. coroborat cu art. 998 şi 999 C. civ. şi art. 111 C. proc. civ.
Pârâta formulează cerere reconvenţională solicitând instanţei să se constate că a realizat investiţii la imobilul în litigiu în valoare de aproximativ 40.000 euro şi, ca urmare, să fie obligată reclamanta la plata acestora şi să se instituie un drept de retenţie în favoarea sa până la achitarea integrală a sumei menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 3077/C din 26 septembrie 2007 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite excepţia inadmisibilităţii petitului privind evacuarea pârâtei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei pârâtă reconvenţională invocate din oficiu, respinge acţiunea formulată şi precizată de reclamantă şi cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională.
Reţine instanţa – pentru a decide astfel – că între reclamantă şi pârâtă neexistând raporturi obligaţionale derivând din locaţiune, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1410, art. 1411 şi următoarele C. civ., astfel că, reclamanta înţelegând să utilizeze calea acţiunii în evacuare şi nu pe aceea a acţiunii în revendicare, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de care nu se mai impune cercetarea fondului cauzei. Cu privire la cererea reconvenţională instanţa reţine că reclamanta pârâtă reconvenţională având numai un drept de administrare asupra imobilului în litigiu, proprietate a Statului Român, acesteia nu-i poate fi opusă obligaţia de restituire a contravalorii îmbunătăţirilor, necesare şi utile, aduse imobilului în litigiu şi dreptul de retenţie, ea neavând – astfel – calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia nr. 10/Ap din 29 ianuarie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, cu 1.190 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina apelantei, reţinând că întrucât pârâta ocupă spaţiul în litigiu în baza contractului de asociere în participaţiune încheiat cu SC G.B. SRL, reclamanta apelantă nu poate formula o acţiune cu caracter locativ în condiţiile inexistenţei unor relaţii contractuale directe, judecătorii putând hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa competentă să soluţioneze fondul cauzei.
În susţinerea recursului său recurenta reclamantă critică instanţa de apel pentru a nu fi reţinut corect, ca şi instanţa de fond, că titlul pârâtei intimate cu privire la spaţiul în litigiu a încetat odată cu rezilierea contractului de închiriere dintre reclamanta recurentă şi SC G.B. SRL, întrucât contractul de asociere în participaţiune dintre pârâta intimată şi menţionatul locatar este un accesoriu al contractului de locaţiune reziliat, precum şi pentru a nu-şi fi exercitat rolul activ în soluţionarea pricinii, instanţa nefiind ţinută de temeiul juridic indicat de reclamantă privind petitele acţiunii introductive.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând că motivele de recurs invocate nu sunt motive de casare, că instanţa de judecată nu putea extinde cadrul procesual în baza rolului activ, precum şi că nu ocupă abuziv imobilul în litigiu, ci, în baza contractului de asociere în participaţiune încheiat cu SC G.B. SRL, care deţine spaţiul în baza unui contract de locaţiune încheiat cu recurenta şi care s-a obligat să contribuie cu folosinţa respectivului spaţiu pentru o perioadă de 8 ani cu posibilitate de prelungire.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurentă se constată că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise.
Se constată, în acest sens, că, deşi în faţa instanţei de fond recurenta reclamantă a probat că, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă fusese dispusă rezilierea contractului de închiriere dintre recurentă şi locatarul SC G.B. SRL şi evacuarea locatarului din spaţiul în litigiu pe care pârâta intimată îl folosea în baza contractului de asociere în participaţiune încheiat cu menţionata societate – locatar, conform căruia aceasta aportase tocmai folosinţa spaţiului în litigiu –că pârâta solicitase, chiar, reclamantei încheierea unui nou contract de închiriere pentru spaţiul în cauză în care îşi desfăşura activitatea, recunoscând implicit prin aceasta că utilizează menţionatul spaţiu fără titlu, prima instanţă, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5), limitându-se la examinarea cererii reclamantei numai prin prisma unora dintre temeiurile de drept menţionate de aceasta, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii petitului privind evacuarea pârâtei, excepţie pe care a admis-o şi a respins cererea fără a mai examina şi celelalte petite ale acţiunii – deşi prin nota de şedinţă din 19 septembrie 2007 reclamanta solicitase instanţei exercitarea rolului său activ.
Se constată, de asemenea, că neîntemeiat instanţa de control judiciar, judecând apelul reclamantei şi respingându-l, nu a cenzurat modul eronat în care prima instanţă a soluţionat cauza, reducând rolul activ al judecătorului numai la aspectul vizat de dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi ignorând că instanţa de fond nu a examinat decât unul dintre petitele acţiunii reclamantei recurente, sentinţa fiind deci pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Astfel fiind, cum prin Decizia recurată – constatată ca netemeinică şi nelegală – a fost menţinută sentinţa primei instanţe, pronunţată fără a se intra în cercetarea fondului, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi admis, iar Decizia recurată şi sentinţa instanţei de fond urmează a fi casate şi cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 10/Ap din 29 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 3077/C din 26 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3284/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3287/2008. Comercial → |
|---|
