ICCJ. Decizia nr. 3400/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3400/2008
Dosar nr. 1391/120/2007
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.S.M. SA prin lichidator judiciar SC C.E.M. SRL Târgovişte prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei A.G.A.P. Târgu Jiu din cadrul SC P. SA Bucureşti - Câmpina la plata sumei de 1.647.914 lei reprezentând contravaloare cheltuieli suplimentare ocazionate de rezolvarea dificultăţilor apărute în urma accidentului de la sonda Colibaşi în baza contractului de prestări servicii din 2003 încheiat între cele două părţi cât şi la plata penalităţilor de întârziere calculate la nivelul dobânzii de referinţă pentru perioada 23 decembrie 2003 până la plata efectivă.
Tribunalul Dâmboviţa, după administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentinţa nr. 1542 din 20 octombrie 2005, a respins excepţia de perimare, de necompetenţă teritorială a instanţei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtă, însă a admis excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi ca urmare, a respins acţiunea ca prematur formulată. Sentinţa a fost apelată de reclamantă iar Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 34 din 24 februarie 2006 a admis apelul reclamantei, formulat prin lichidator judiciar, a anulat sentinţa menţionată anterior şi a trimis cauza spre rejudecare, pe fond, Tribunalului Dâmboviţa. Această decizie a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia pronunţată la data de 22 noiembrie 2006 sub nr. 3736.
Pe rolul Tribunalului Dâmboviţa după desfiinţare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1391/120/2007. Rejudecând cauza după suplimentarea probatoriilor cu o expertiză de specialitate, tehnică şi contrabilă, efectuată de către I.C.P.T. Câmpina, Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa nr. 24 din 15 ianuarie 2008 a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că din raportul de expertiză întocmit de I.C.P.T. Câmpina a rezultat că alcătuirea defectuoasă a garniturii de foraj de la sonda Colibaşi şi apariţia unor momente de torsiune dinamică accidentală în timpul procesului de foraj, au reprezentat conjunctura critică tehnologică a avariei prăjinii de foraj, acestea fiind singurele cauze care au produs avaria de la această sondă, cauze care nu sunt imputabile pârâtei.
Prin acelaşi raport de expertiză deficienţele de fabricaţie ale materialului prăjinii de foraj astfel cum a fost livrată de pârâtă, nu au favorizat avaria produsă, întrucât caracteristicile mecanice şi mecano-metalurgice ale materialului prăjinii de foraj au permis funcţionarea acesteia la parametrii normali de la punerea în funcţiune până la producerea accidentului tehnic, care a fost provocat de factori externi, respectiv de torsiunea dinamică accidentală din timpul procesului de forare şi alcătuirea defectuoasă a garniturii de foraj de către salariaţii reclamantei.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care prin Decizia nr. 66 din 26 martie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de SC F.S.M. SA.
Instanţa de control judiciar în argumentarea deciziei a reţinut că din materialul probator administrat nu a rezultat că deficienţele de fabricaţie ale materialului utilizat la sonda Colibaşi au cauzat ruperea prăjinii de foraj şi producerea accidentului din data de 22 iunie 2003, deoarece numai această situaţie ar fi fost de natură să conducă la constatarea culpei intimatei - pârâte în producerea acestui accident şi pe cale de consecinţă la angajarea răspunderii acesteia.
Totodată instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică întocmit de I.C.P.T. Câmpina şi nici nu a solicitat efectuarea unei alte expertize de specialitate, ceea ce înseamnă că şi-a însuşit concluziile expertizei dispusă în cauză.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs, reclamanta SC F.S.M. SA, prin lichidator judiciar P.M., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestei critici recurenta a susţinut că soluţia se bazează pe greşita interpretare a probelor în legătură cu factorii care au contribuit la producerea accidentului tehnic. A susţinut recurenta că nu s-au avut în vedere deficienţele de fabricaţie ale materialului tubular utilizat în cauză care sunt imputabile pârâtei.
În concluzie, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea în parte a acţiunii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 485.566,47 lei plus T.V.A. reprezentând 1/3 din contravaloarea cheltuielilor suplimentare ocazionate de rezolvarea dificultăţilor apărute în urma accidentului de la sonda Colibaşi şi plata ratei dobânzii de referinţă aferentă sumei pentru fiecare zi de întârziere de la 23 decembrie 2003 până la executarea însăşi a obligaţiei principale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - pârâtă SC P. SA Bucureşti – Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat considerând că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut o corectă interpretare a tuturor actelor depuse la dosar, drept pentru care motivul de recurs invocat nu are temei.
Examinând recursul în contextul criticilor formulate Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai dacă instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Din analiza criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. indicarea acestuia are un caracter pur formal, criticile neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, relatarea nemulţumirii recurentei cu privire la interpretarea probelor de către instanţa de apel, în speţă raportul de expertiză tehnică, nu este suficientă, recursul neavând caracter devolutiv, iar criticile formulate nu se circumscriu motivului de recurs invocat, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii.
Criticile recurentei în legătură cu reţinerea instanţei de apel privind interpretarea subiectivă a unor termeni din raportul de expertiză al I.C.P.T. Câmpina reprezintă în realitate critici de netemeinicie, analizate cu prilejul rejudecării fondului în apel, urmare probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză tehnică, ori judecata în recurs se limitează la un examen de nelegalitate şi nu la o rejudecare a fondului.
Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.S.M. SA, prin lichidator judiciar P.M. împotriva deciziei nr. 66 din 26 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3399/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3401/2008. Comercial → |
|---|
