ICCJ. Decizia nr. 3415/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3415/2008
Dosar nr. 833/43/2007
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 iunie 2006 reclamanta SC M.O. SRL cu sediul în oraşul Borsec a solicitat obligarea pârâtei SC R.G. SA cu sediul în Borsec la plata de daune - interese moratorii în sumă de 1.500.000 lei şi în continuare în sumă de 46.000 lei lunar reprezentând profitul nerealizat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale, să oprească imediat orice activitate de exploatare, producţie, îmbuteliere comercializare a apei minerale plate din sursă şi să nu desfăşoare alte activităţi decât în condiţiile contractului de asociere.
Pârâta SC R.G. SA a formulat cerere reconvenţională şi a chemat în judecată şi pe pârâta SC R.H. SA fostă SC C. SA şi a solicitat respingerea acţiunii principale, să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune din 30 octombrie 1998 încheiat între aceasta reclamanta - pârâtă 1 şi pârâta 2.
În subsidiar, a cerut să se dispună rezoluţiunea acestui contract pe data încheierii lui 30 octombrie 1998 şi obligarea reclamantei - pârâte 1 şi a pârâtei 2, în caz de opunere la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente cererii reconvenţionale.
Tribunalul Harghita prin sentinţa civilă nr. 1726 din 26 aprilie 2007 a respins acţiunea reclamantei, a admis cererile reconvenţionale formulate de pârâte şi a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune din 30 octombrie 1998 încheiat între reclamantă şi pârâte, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 96/A din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC M.O. SRL Borsec împotriva sentinţei instanţei de fond şi aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată către cele două pârâte.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că prin contractul de asociere în participaţiune încheiat la 30 octombrie 1998 părţile au convenit crearea unei asociaţii pentru pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa situată în Borsec, urmând ca asociaţia să obţină statutul legal de apă minerală naturală plată şi apoi să se transforme în societate comercială în care reclamanta să asigure sursa de apă, iar pârâtele echipamentele, amplasamentul infrastructura şi utilităţile.
În raport de obiectul convenţiei actul normativ care reglementează activitatea privind resursele miniere este Legea nr. 61/1998 conform căreia [art. 2 alin. (1)] concesiunea oricărei resurse minerale este acordată potrivit art. 3 pct. 2 de autoritate competentă (A.N.R.M.) în baza unei licenţe. Deci se impunea existenţa acestei licenţe pentru una din părţile membre ale asociaţiei.
S-a stabilit că dispoziţia cuprinsă în capitolul II art. 2.2 din contract conform căreia „asociaţia va trebui să obţină pentru sursa din Borsec statutul legal de apă minerală naturală plată", contravine prevederilor din actul normativ menţionat.
Faţă de obiectul contractului care este contrar legii, sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a acestuia, fiind încheiat contrar dispoziţiilor art. 948 C. civ.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC M.O. SRL Borsec a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat în principal admiterea, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea spre rejudecare la prima instanţă în vederea cercetării fondului.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii şi respingerea cererii reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a susţinut că instanţa de apel fără a examina celelalte motive, a reţinut un singur aspect respectiv existenţa unei cauze ilicite la semnarea contractului de asociere în participaţiune, deşi niciuna din părţi nu a invocat această împrejurare. Că instanţa a făcut o aplicare şi interpretare greşită a clauzelor contractului atunci când a stabilit că licenţa de exploatare a apelor minerale nu poate fi acordată unei asocieri în participaţiune ci numai unei persoane juridice care întruneşte condiţiile legale şi a considerat că licenţa trebuia acordată la momentul semnării contractului şi doar pentru 3 ani şi nu pe o durată nelimitată în timp.
S-a invocat că ambele instanţe au confundat cererea de obţinere a licenţei de exploatare cu cererea de obţinere a statutului de apă minerală naturală plată şi că pentru aceasta din urmă legea nu prevedea ca unul din membrii asocierii să deţină licenţa de exploatare anterior semnării contractului.
Recurenta susţine că instanţa de fond numai dintr-o eroare a admis excepţia nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 10.8 din contract şi pe prevederile art. 969 C. civ. şi art. 251 – art. 256 C. com., deoarece nu rezultă din nicio normă legală sau contractuală că nesemnarea contractului pe fiecare pagină ar atrage nulitatea acestuia.
A arătat recurenta că instanţa de fond a admis excepţia fără a mai cerceta fondul cauzei, dar prin admiterea cererilor reconvenţionale care conţineau apărări de fond s-a pronunţat implicit asupra fondului cauzei, fără însă a-l cerceta.
Prin întâmpinare intimata SC R.G. SA Borsec (fostă SC R.H. SA Bucureşti) a solicitat respingerea recursului întrucât ambele instanţe au reţinut în mod corect nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune din 28 octombrie 1998 deoarece sursa de apă potabilă aflată pe domeniul public al oraşului Borsec şi concesionată recurentei până la 12 iunie 2005 este supusă reglementărilor Legii nr. 107/1996 şi pe ea nu se poate obţine statutul de apă minerală plată reglementat de dispoziţiile Legii nr. 61/1998 a minelor, în vigoare la acea dată.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Critica recurentei că instanţa de fond s-a pronunţat pe ceea ce nu s-a cerut nu poate fi reţinută pe de o parte pentru că a fost invocată pentru prima dată la instanţa de recurs, iar pe de altă parte pentru că la data de 30 octombrie 1998, când s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune părţile au încălcat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 61/1998 şi Legii nr. 107/1996.
Susţinerile recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. privind interpretarea greşită a clauzelor contractului şi aplicare greşită a legii vor fi înlăturate pentru următoarele considerente:
La data de 30 octombrie 1998 între recurentă şi intimate s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune având ca obiect aşa cum l-au definit la art. II pct. 2.1 crearea unei asociaţii pentru pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa din localitatea Borsec, în butelii PET, iar la pct. 2.2 s-a prevăzut că pentru îndeplinirea obiectului de activitate Asociaţia va trebui să obţină statutul legal de „apă minerală naturală plată".
În mod corect instanţa de apel a reţinut că această clauză contractuală stipulată de părţi încalcă dispoziţiile imperative ale Legii minelor nr. 61/1998.
Trebuie menţionat că apele minerale carbogazoase şi plate fac parte din domeniul public al statului (lista anexă nr. 1 la Legea nr. 213/1998), iar activitatea lor este supusă reglementărilor cuprinse în Legea nr. 61/1998 a minelor.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 61/1998, activitatea minieră poate fi desfăşurată numai de instituţii specializate şi autorizate de autoritatea competentă - A.N.R.M. - să efectueze activităţi miniere în baza unei licenţe.
Aşa fiind, activitatea minieră poate fi desfăşurată numai de persoane juridice specializate în desfăşurarea acestei activităţi şi nu de asociaţii în participaţiune.
În altă ordine de idei, recurenta SC M.O. SRL Borsec a avut iniţial în baza contractului de concesiune din 12 iunie 1995 un drept de folosinţă pe o durată de 10 ani asupra sursei de apă potabilă Borsec, iar contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat la 10 decembrie 1998, deci ulterior încheierii contractului de asociere în participaţiune din 28 octombrie 1998.
Mai mult, acest ultim contract a fost reziliat de părţi la 31 decembrie 2002 iar în prezent Uzina de apă Borsec este concesionată în baza contractului din 29 august 2005 încheiat între Consiliul Local al Oraşului Borsec şi SC R.P. SA Borsec pe o durată de 20 ani.
Pe de altă parte, clauza stipulată de părţi la art. 31 din contract privind încheierea asocierii pe o durată de timp nelimitată, este contrară dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 61/1998 care prevădcă licenţa de exploatare se acordă pentru o durată de maxim 5 ani, cu posibilitatea prelungirii încă 3 ani.
Susţinerea recurentei că ambele instanţe au făcut o confuzie între cererea de obţinere a licenţei de exploatare şi cererea de obţinere a statutului de apă minerală naturală plată, nu poate fi reţinută.
Astfel, în raport de obiectul contractului stabilit de părţi la art. II care se circumscrie activităţii din domeniul resurselor minerale reglementată de Legea nr. 61/1998, respectiv crearea unei asociaţii pentru pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa din localitatea Borsec, instanţa de apel a stabilit în mod corect că asociaţia nu era specializată şi atestată în desfăşurarea de activităţi miniere, iar scopul asociaţiei respectiv obţinerea de către aceasta a statutului de „apă minerală naturală plată" este contrar prevederilor art. 3 pct. 2, 3 şi 8 din actul normativ menţionat.
Critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanţa de fond dintr-o eroare a admis excepţia nulităţii absolute a contractului de asociere în participaţiune faţă de dispoziţiile art. 10.8 din contract deşi nu rezultă din cuprinsul acestora că nesemnarea contractului pe fiecare pagină atrage nulitatea acestuia, va fi înlăturată întrucât nu are temei.
Potrivit art. 10.8 din contractul de asociere la 30 octombrie 1998, contractul intră în vigoare la data semnării lui în şase exemplare, cu putere juridică egală câte două pentru fiecare parte, semnate şi ştampilate de părţi pe fiecare pagină.
În raport de aceste prevederi contractuale în mod corect ambele instanţe au constatat nulitatea contractului întrucât nu a fost respectată voinţa părţilor privind semnarea şi ştampilarea acestuia pe fiecare pagină aşa cum părţile au stipulat de comun acord în convenţia lor.
Afirmaţia recurentei că intimatele nu au invocat lipsa consimţământului la încheierea contractului sub aspectul semnării şi ştampilării acestuia pe fiecare pagină, este contrazisă de menţiunile cuprinse în încheierea de şedinţă de la 12 aprilie 2007.
Trebuie menţionat că instanţa de apel a reţinut în principal că obiectul contractului este contrar legii respectiv dispoziţiile art. 948 pct. 4 şi art. 950 pct. 4 C. civ. coroborate cu art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1998 şi aceasta atrage nulitatea absolută a contractului ceea ce face inutilă examinarea celorlalte motive de nulitate analizate de instanţa de fond.
Pentru toate considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la 10.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat stabilită prin apreciere în raport de valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.O. SRL Borsec împotriva deciziei nr. 96/A din 17 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC R.G. SA Borsec, prin apreciere.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3449/2008. Comercial → |
|---|
