ICCJ. Decizia nr. 3449/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3449/2008
Dosar nr. 16798/1/2005
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Asociaţia N.C.M.U. Bucureşti, sub nr. 250/2004 reclamanta C.U.M. a chemat in judecata pe pârâta SCCA M. solicitând să se dispună obligarea pârâtei la respectarea deciziei nr. 1 din 10 iulie2003 cu privire la fuziunea celor doua unităţi emisă de consiliul executiv al A. Arad şi a proiectului de fuziune din 8 august 2003 emis de A. Arad.
Prin sentinţa arbitrală nr. 230 din 14 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 250/2004 al Curţii de Arbitraj de pe lângă Asociaţia N.C.M.U. Bucureşti s-a admis cererea formulată de reclamanta C.U.M., în contradictoriu cu pârâta SCCA M. Prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de arbitrare în sumă de 32.159.073 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Arbitraj a reţinut că la data de 13 august 2003 a fost încheiat proiectul de fuzionare conform deciziei nr. 8 din 23 martie 2002 de aprobare a Normelor Metodologice privind reorganizarea prin fuziune sau divizare precum şi dizolvarea şi lichidarea organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti semnat de A. Arad. Astfel potrivit proiectului de fuzionare s-a stabilit fuziunea prin absorbţie a SCCA M. unitate absorbită de către C.U.M., unitate absorbantă.
Împotriva sentinţei nr. 230 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Arbitraj, s-a formulat acţiune in anulare de către pârâta SCCA M.
Acţiunea în anulare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 476/2005 şi a fost soluţionată prin sentinţa comercială nr. 167 din 12 octombrie 2005.
Prin această hotărâre, instanţa învestită cu acţiunea în anulare a respins neîntemeiata, acţiunea în anulare formulată de petenta SCCA M. împotriva sentinţei arbitrale nr. 230 din data de 14 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lângă Asociaţia N.C.M.U. Bucureşti în dosarul nr. 250/2004, în contradictoriu cu intimata C.U.M. şi a obligat petenta să plătească intimatei cheltuieli de judecata în suma de 3.500 ron.
Împotriva acestei sentinţe petenta din acţiunea în anulare a declarat recurs prin care a învederat că: fosta SCCA M. nu a ţinut nicio adunare generală în care să se hotărască fuziunea, Decizia nr. 1 a A. Arad recomandă şi nu obligă la fuziune, iar societatea recurentă s-a reorganizat, fiind incidente condiţiile de fuziune prevăzute de Legea nr. 1/2005.
Prin înscrisul depus la 17 martie 2008 recurenta a invocat şi „excepţii de ordine publică", mai precis: a reiterat excepţia greşitei compuneri a completului de judecată în soluţionarea acţiunii în anulare, necompetenţa instanţei de arbitraj, inexistenţa convenţiei arbitrale şi faptul că dispozitivul sentinţei arbitrale conţine dispoziţii ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Hotărârile arbitrale pot fi anulate numai pentru unul sau mai multe dintre motivele limitativ prevăzute de art. 361 lit. a) – i) C. proc. civ. Aceste motive privesc condiţiile de formă ale hotărârilor arbitrale şi nu modul în care instanţa arbitrală a soluţionat fondul cauzei. Motivele invocate de petenta în acţiunea în anulare privesc aspecte de fond care nu se încadrează in cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Recurenta poate formula critici relative la fondul pricinii numai în situaţia în care se admite acţiunea în anulare, se anulează sentinţa arbitrală şi se pronunţă o nouă soluţie pe fondul cauzei. Cum în speţă nu suntem într-o atare situaţie, recursul este limitat la soluţionarea acţiunii în anulare. Iar cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de anulare, se reţine că prin motivele din declaraţia de recurs, recurenta nu formulează critici care să se poată încadra în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Cât priveşte „excepţiile de ordine publică", ele nu sunt veritabile excepţii, ci completări la motivele de recurs iniţial formulate şi pot fi circumscrise motivelor prev. de art. 304 pct. 1 şi 3 C. proc. civ.
Cu privire la compunerea instanţei, Înalta Curte reţine că aceasta a fost corect alcătuită dintr-un judecător, faţă de dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că judecata acţiunii în anulare este una de primă instanţă.
Cu privire la necompetenţa materială, Curtea de Apel a reţinut şi aplicat corect dispoziţiile art. 69 din statutul SCCA M. şi art. 57 din statutul Asociaţia N.C.M.U. (adoptat de Congresul C.M. din 12 iunie 2000).
Potrivit art. 56 alin. (1) din Normele Metodologice privind reorganizarea prin fuzionare sau divizare, în cazul în care în legătură cu reorganizarea sau dizolvarea organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti apar unele litigii patrimoniale între părţile implicate, acestea se vor soluţiona la Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociaţia N.C.M.U. Recurenta, la art. 69 (dispoziţii finale) din Statut a prevăzut că soluţionarea litigiilor patrimoniale cu celelalte organizaţii ale C.M., cât şi cu membrii cooperatori, se efectuează de Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociaţia N.C.M.U. Acelaşi dispoziţii se regăsesc şi la art. 30 capitolul VIII din Statutul A. Arad.
Coroborând dispoziţiile statutare menţionate, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa materială pentru soluţionarea litigiului dintre părţi privind fuzionarea aparţine Curţii de Arbitraj de pe lângă Asociaţia N.C.M.U., respectându-se astfel dispozițiile art. 340 C.proc. civ., aşa după cum corect a reţinut şi Curtea de Apel.
Cât priveşte critica, potrivit căreia dispozitivul sentinţei arbitrale conţine dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire, Înalta Curte reţine că aceasta nu se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta SCCA M. Chişineu Criş împotriva sentinţei comerciale nr. 167 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SCCA M. Chişineu Criş împotriva sentinţei comerciale nr. 167 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3415/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3450/2008. Comercial → |
|---|
