ICCJ. Decizia nr. 3451/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3451/2008
Dosar nr. 11/88/2006
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 11/88/2006, reclamanta SC P.M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC D.F.E.E.E.E.D. SA, sucursala Tulcea, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 228.444,7635 lei, pe temeiul juridic al îmbogăţirii fără justă cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 2004, SC P.M. SA s-a privatizat, pachetul majoritar de acţiuni fiind cumpărat de SC E. SRL, conform contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 27 aprilie 2004.
Printre obligaţiile principale înscrise în contractul de probaţiune, pârâta şi-a asumat obligaţia efectuării de investiţii în piscicultură – principalul obiect de activitate al societăţii.
În acest sens, pentru amenajarea piscicolă, s-a încheiat contractul de concesiune din 11 octombrie 2004 prin care s-a concesionat suprafaţa de 1.575 ha teren public de interes judeţean aferent amenajării. În anul 2005, s-a procedat la achiziţionarea cantităţii de 72.200 tone puiet piscicol cu factura din 5 noiembrie 2005 pentru popularea bazinelor piscicole.
Activitatea de piscicultură este imposibilă însă fără utilizarea energiei electrice care este necesară funcţionării electropompelor de mare debit care asigură: scoaterea apei din bazine, pentru igienizarea, oxigenarea apei pe perioada de vară, scoaterea apei în campania de pescuit.
Acesta a fost temeiul pentru care a solicitat pârâtei furnizarea energiei electrice.
Faţă de solicitarea reclamantei pentru racordarea la reţeaua electrică a amenajării piscicole, pârâta i-a comunicat faptul că linia electrică este degradată, fiind necesare reparaţii majore, aceste reparaţii putându-se efectua doar de societăţi agreate de către aceasta.
Întrucât pârâta nu a efectuat niciun demers de reabilitare a liniei electrice de înaltă tensiune pentru punctul de consum, reclamanta a contactat SC E.E. SA pentru demararea lucrărilor de reparaţii.
În acest context, s-a încheiat contractul de prestări – servicii din 18 octombrie 2004 pentru reabilitatea reţelei electrice pentru punctul de consum.
Punctul de consum intră în categoria marilor consumatori de energie electrică, aşa cum s-a înscris de altfel şi în contractul din 2005, de la data încheierii contractului respectiv 1 mai 2005 şi până în prezent energia electrică consumată se ridică la valoarea de 279.783,74 lei.
În contractul de fuzionare energie electrică din 1 mai 2005 precum şi la avizul de racordare, de altfel şi în concordanţă cu dispoziţiile legale se prevede faptul că reparaţiile şi investiţiile care se efectuează în reţeaua pârâtei sunt suportate de către aceasta.
Întrucât cheltuiala de 228.444,7635 lei efectuată în reţeaua electrică aparţinând pârâtei nu are un temei contractual, reclamanta consideră justificată acţiunea în pretenţii formulată în temeiul „îmbogăţirii fără justă cauză", întrucât sunt îndeplinite cele trei condiţii cumulative.
- mărirea unui patrimoniu (investiţia de 228.444,7635 lei efectuată de reclamantă profita pârâtei în mod direct, reţeaua electrică furnizată în perioada 1 mai 2005 - 31 iulie 2006 suma de 279.783 lei);
- micşorarea unui patrimoniu (reclamanta şi-a micşorat patrimoniul cu suma de 228.444,7635 lei, cheltuiala investiţională care nu poate fi înregistrată în contabilitate, care nu poate fi amortizată şi care a fost plătită, conform documentelor contabile);
- existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt (legătura este indubitabilă – reparaţia liniei electrice aparţinând pârâtei, care deserveşte punctul de consum).
Sub aspectul efectelor juridice ale îmbogăţirii fără justă cauză, reclamanta specifică faptul că pretenţiile sale se cantonează strict de cheltuielile care s-au efectuat în reţeaua electrică aparţinând pârâtei.
Investiţiile pe care SC P.M. SA le-a efectuat pentru reabilitarea reţelelor electrice se ridică la suma de 440.821,7635 lei, din care 212.377 lei sunt investiţii efectuate în reţelele electrice proprii şi doar 228.444,7635 lei sunt investiţii efectuate în reţelele electrice aparţinând pârâtei – sumă care de altfel face obiectul acţiunii.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 7201 – art. 72010 C. proc. civ.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 12 ianuarie 2007, Tribunalul Tulcea a respins cererea formulată de reclamanta SC P.M. SA, în contradictoriu cu pârâta SC D.F.E.E.E.E.D. SA, sucursala Tulcea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada faptului juridic licit, urmare căruia să fi intervenit o îmbunătăţire în patrimoniul pârâtei şi o sărăcire a patrimoniului său.
Contractul de prestări servicii încheiat cu SC E. SRL nu a fost avizat de SC D.F.E.E.E.E.D. SA Tulcea şi nici nu s-a făcut dovada respectării dispoziţiilor legale cu privire la desemnarea prin licitaţie publică a societăţii atestate pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii.
De asemenea, reclamanta nu a probat o eventuală îmbogăţire, un plus de valoare în patrimoniul pârâtei, ca urmare a lucrărilor efectuate, determinată şi în legătură cu micşorarea patrimoniului său.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta SC P.M. SA.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială,contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 277/COM din 17 decembrie 2007 a admis apelul comercial al reclamantei SC P.M. SA Murighiol în contradictoriu cu pârâta SC D.F.E.E.E.E.D. SA Tulcea şi în consecinţă a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 204.564 lei precum şi la 14.207 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că din probele administrate în cauză pârâta nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 318/2003 respectiv nu a asigurat exploatarea corespunzătoare a instalaţiei sale, astfel că reclamanta a fost nevoită să efectueze lucrări ce nu erau în sarcina sa.
Răspunderea materială a pârâtei nu s-a întemeiat pe contractul din 2004, ci pe îmbogăţirea fără justă cauză a patrimoniului acesteia.
Pârâta a recunoscut că nu a avut capacitatea tehnică şi economică pentru reactualizarea acestor categorii de lucrări ce au fost efectuate de reclamanta.
Pârâta a fost cea care nu şi-a onorat obligaţiile izvorâte din contractul din 2005.
Lucrările de punere în exploatare a reţelei electrice a pârâtei au fost efectuate de SC E. SRL conform contractului din 2004 societate despre care pârâta nu a susţinut că nu este agreată să efectueze lucrări.
Aceste lucrări erau necesare pentru alimentarea cu energie electrică a reclamantei, lucrări care erau în sarcina pârâtei.
Prin efectuarea lor s-a mărit patrimoniul pârâtei pe seama sărăcirii corespunzătoare a patrimoniului reclamantei.
Instanţa de apel a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă caută.
Împotriva acestei ultime hotărâri în termen legal motivat şi timbrat a declarat recurs pârâta SC E.D.D. SA fosta SC D.F.E.E.E.E.D. SA Constanţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de apel a susţinut că pârâta SC E.D.D. SA Constanţa este cea care nu şi-a respectat obligaţiile izvorâte din contractul de furnizare a energiei electrice din 2005 şi că în speţă sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză deoarece prin efectuarea lucrărilor a avut loc o mărire a patrimoniului reclamantei şi nu există un alt mijloc juridic pentru recuperarea perderii suferite de reclamantă.
Contractul de execuţie de lucrări din 2004 a fost încheiat ulterior executării lucrărilor de către SC P.T. SA.
Contractul de execuţie de lucrări s-a încheiat la data de 11 octombrie 2004 şi avea termen de finalizarea lucrărilor două luni, astfel încât la data încheierii contractului de furnizare a energiei electrice, lucrările de reabilitare a reţelei erau deja executate.
Îmbogăţirea fără justă cauză este un fapt juridic licit, ori lucrările enunţate de către reclamantă au un caracter ilicit, atât timp cât lucrările s-au efectuat fără acordul operatorului de distribuţii, intervenţiile monitorizate în reţea fiind interzise aşa cum rezultă din prevederile art. 39 lit. d) din Legea nr. 318/2003, act normativ care era în vigoare la data respectivă.
În cauză nu a fost respectat principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale sub propria culpă.
Faptul că intervenţia în reţea a fost neautorizată este de natură să exonerexe de orice obligaţii de plată operatorul de reţea.
Chiar dacă ar fi aplicabilă instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, Decizia instanţei de apel este criticabilă şi cu privire la cuantumul sumei de 204.564 lei la plata căreia a fost obligată pârâta.
Suma ce ar fi trebuit să fie suportată de către operatorul de reţea este de 128.555 lei potrivit prevederilor art. 39 şi art. 40 din HG nr. 867/2003 pentru aprobarea regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, lucrările pentru analizarea instalaţiilor cuprinse între punctul de racordare şi punctul de delimitare cad în sarcina utilizatorului.
Recurenta - pârâtă SC E.D.D. SA Constanţa a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în principal admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantei şi în subsidiar modificarea sentinţei în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată respectiv doar pentru suma de 128.555 lei reprezentând suma ce ar fi trebuit suportată de către operatorul de reţea, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 318/2003 (în vigoare la acea dată) respectiv nu a asigurat exploatarea corespunzătoare a instalaţiei sale, astfel că reclamanta a fost nevoită să efectueze lucrări ce nu erau în sarcina sa.
Pârâta a recunoscut că nu a avut capacitatea tehnică şi economică pentru realizarea acestor categorii de lucrări ce au fost efectuate de reclamantă.
Pârâta a fost cea care nu şi-a onorat obligaţiile izvorâte din contractul din 2005.
Lucrările de punere în exploatare a reţelei electrice a pârâtei au fost efectuate de SC E. SRL, conform contractului din 2004 societate despre care pârâta nu a susţinut că nu este agreată să efectueze aceste lucrări.
În mod corect instanţa de apel a stabilit că răspunderea materială a pârâtei se întemeiază pe îmbogăţirea fără justă cauză şi nu pe contractul din 2004.
Expertiza efectuată în cauză în mod corect a stabilit că valoarea lucrărilor efectuate la reţeaua proprietatea SC D.F.E.E.E.E.D. SA şi plătite de SC P.M. SA este de 204.564 lei.
Aceste lucrări erau necesare pentru alimentarea cu energie electrică a reclamantei, lucrări care erau în sarcina pârâtei.
Prin efectuarea lor s-a mărit patrimoniul pârâtei pe seama sărăcirii corespunzătoare a patrimoniului reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că în speţă sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză.
Faţă de cele arătate se constată că în speţă nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC E.D.D. SA fostă SC D.F.E.E.E.E.D. SA Constanţa ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta - pârâtă va fi obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.D.D. SA fostă SC D.F.E.E.E.E.D. SA Constanţa împotriva deciziei civile nr. 277/COM din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3457/2008. Comercial → |
|---|
