ICCJ. Decizia nr. 3450/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3450/2008
Dosar nr. 39390/3/2005
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 noiembrie 2005, reclamanta SC S.I. SARL Luxemburg a chemat-o în judecată pe pârâta SC S.E. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârilor adunării generale a acţionarilor SC S.E. SRL, din 29 martie 2003, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 1090 din 24 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei, ca neîntemeiate şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că acţiunea având ca obiect declararea nulităţii absolute a unei hotărâri A.G.A. este imprescriptibilă, excepţia prescripţiei fiind ca atare neîntemeiată, faţă de regimul juridic al nulităţii invocate; a calificat excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei drept excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins-o, apreciind că reclamanta are justificarea legitimării procesuale active în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Pe fond, Tribunalul a reţinut că argumentele invocate de reclamantă în susţinerea tezei nulităţii absolute sunt lipsite de suport probatoriu.
Astfel, exemplarul procesului - verbal din 29 martie 2003 nu poate fi prezumat fals, cât timp forţa probantă a acestui înscris nu a fost răsturnată prin dovezi suplimentare; hotărârea a fost luată cu votul unanim al asociaţilor prezenţi şi deci nu se mai poate invoca lipsa convocării, cu atât mai mult, cu cât hotărârea apare luată cu votul reclamantei; votul administratorului în cadrul A.G.A. nu poate fi sancţionat cu nulitatea absolută.
Tribunalul a apreciat că s-ar fi impus desfiinţarea hotărârii pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990 numai dacă fără votul exprimat nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută şi dacă măsura adoptată este contrară interesului societăţii or, în speţă, s-a întrunit votul unanim al celor prezenţi, iar semnăturile asociaţilor apar şi pe raportul de gestiune, lipsa unui secretar şi a unui preşedinte al adunării neafectând valabilitatea hotărârii, atât timp cât hotărârea s-a adoptat cu majoritatea prevăzută de actul constitutiv.
Prin Decizia comercială nr. 273 din 24 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea reclamantei şi a anulat hotărârea A.G.A. din 29 martie 2003 a SC S.E. SRL.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat-o pe apelanta - pârâtă SC S.E. SRL la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 17,6 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel.
În pronunţarea acestei soluţii, privind recursul reclamantei, instanţa de apel a apreciat că nu s-a respectat dispoziţiile imperative prevăzute de art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, iar apelanta - reclamantă a făcut dovada susţinerilor din motivarea apelului, respectiv nerespectarea dispoziţiilor legale şi statutare referitoare la cvorumul şi majorităţile necesare pentru luarea unei decizii valabile, lipsa convocării A.G.A., exprimarea votului administratorului în condiţiile în care acesta este prohibit de lege, neparticiparea apelantei - reclamante la A.G.A., viciile prezentate de procesul - verbal înregistrat la O.R.C. sub aspectul legalităţii semnăturilor.
Cu privire la apelul pârâtei, instanţa de apel a reţinut că excepţia inadmisibilităţii cererii calificată drept excepţia lipsei calităţii procesuale active şi respingerea ei de către instanţa de fond este o soluţie corectă având în vedere că apelanta - reclamantă a atacat hotărârea A.G.A. în calitate de asociat al SC S.I. SARL, încadrându-se în sfera persoanelor interesate conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, corect Tribunalul a respins excepţia prescripţiei acţiunii în anularea hotărârii A.G.A., considerând-o neîntemeiată faţă de regimul juridic al nulităţii, acţiunea fiind imprescriptibilă, iar referitor la pretinsele contradicţii în ce priveşte motivele reţinute în argumentarea sentinţei, susţinerile apelantei fiind întemeiate în fapt şi în drept şi nefiind contradictorii.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs pârâta SC S.E. SRL, prin lichidator H.M.E., întemeindu-se dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, a) în principal, modificarea hotărârilor pronunţate, în sensul respingerii acţiunii, fie ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, fie ca prescrisă; b) în subsidiar, modificarea în parte a deciziei Curţii de Apel, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta SC S.I. SARL şi menţinerii sentinţei Tribunalului prin care a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Recurenta - pârâtă critică modul de soluţionare a excepţiilor invocate în cauză, arătând, în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, că s-ar fi impus a fi avute în vedere dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că pot formula cereri în anularea hotărârilor A.G.A. numai acei asociaţi care fie nu au luat parte la adunarea generală, fie au votat contra, iar în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arată că instanţele ar fi trebuit să observe că în conformitate cu legislaţia în vigoare şi aplicabilă în speţă, indiferent de motivul de nulitate invocat, acţiunile în anularea hotărârilor A.G.A. puteau fi atacate în justiţie într-un interval de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv momentul la care asociatul a luat cunoştinţă de aceasta, întrucât în situaţia în care legea specială derogă, ea se aplică cu prioritate şi rămâne de strictă interpretare.
Recurenta susţine că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – pentru că, deşi arată în considerentele hotărârii că reclamanta face dovada motivelor invocate şi schimbă hotărârea instanţei de fond, totuşi nu face nicio menţiune cu privire la stabilirea vreunei situaţii de fapt, alta decât cea reţinută de instanţa de fond a cărei hotărâre a schimbat-o.
Pe fond, recurenta susţine că se impune a se cenzura nelegalitatea interpretării textelor legale aplicabile de către instanţa de apel, în sensul că, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, reclamanta a fost prezentă la A.G.A., astfel cum rezultă din originalul procesului - verbal, iar nu din copia acestuia prezentată la O.R.C., luată în considerare de către instanţa de apel, drept urmare, ea nu justifică un interes, pe de altă parte, cadrul legal care reglementează convocarea A.G.A., constituit limitativ de dispoziţiile art. 11.1 din Actul constitutiv care se completează cu dispoziţiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 nu a fost încălcat la realizarea convocării pentru A.G.A. din 29 martie 2003.
Arată că este firesc ca atunci când asociaţii se întâlnesc şi cad de acord asupra necesităţii aprobării unor chestiuni urgente să renunţe la formalităţile de convocare - posibilitate expres prevăzută de Legea nr. 31/1990, că asociaţii pot renunţa la formalitatea întocmirii unui proces - verbal care nu ar reprezenta altceva decât o reproducere fidelă a hotărârii A.G.A., atunci când toţi asociaţii prezenţi au votat într-o manieră simplistă, necontestată şi, de asemenea, că reclamanta nu poate dovedi niciun prejudiciu ca urmare a neîntocmirii procesului - verbal, nedesemnării unui preşedinte şi a unui secretar, cu atât mai mult cu cât reclamanta, fiind prezentă la şedinţa A.G.A. şi deţinând o cotă de 60% din capitalul social, este de necontestat că au fost respectate atât condiţiile de majoritate, cât şi cele de cvorum.
În fine, recurenta susţine că majoritatea dispoziţiilor legale arătate de reclamantă că ar fi fost încălcate cu ocazia întrunirii A.G.A. din 29 martie 2003 sunt aplicabile în situaţia A.G.A. ale societăţiilor pe acţiuni şi nu pot fi aplicate prin analogie şi societăţilor cu răspundere limitată.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Criticile recurentei - pârâte vizând modul de soluţionare de către ambele instanţe a excepţiilor invocate în cauză nu pot fi primite şi vor fi respinse în consecinţă, întrucât, în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, instanţele au reţinut corect că în raport de dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 ce au aplicabilitate în speţă şi care prevăd că acţiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată, reclamanta, atacând hotărârea A.G.A. în calitate de asociat al SC S.I. SARL, se încadrează în sfera persoanelor interesate şi deci are calitate procesuală activă. Tot astfel, în ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, soluţia pronunţată de instanţe este corectă, deoarece s-a avut în vedere că motivele de nulitate invocate de reclamantă au vizat nulitatea absolută şi potrivit aceluiaşi text legal mai sus amintit, în această situaţie dreptul la acţiune al reclamantei este imprescriptibil.
Nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt fondate întrucât nu se poate susţine justificat că instanţa nu a motivat prin considerentele reţinute soluţia pe care a adoptat-o.
Criticile formulate de recurenta - pârâtă pe fondul cauzei sunt însă fondate şi vor fi admise, având în vedere următoarele:
Astfel, se constată că în mod greşit instanţa de apel a dat relevanţă juridică copiei exemplarului procesului - verbal depus la O.R.C.T.B., reţinând pentru fundamentarea soluţiei pronunţate neparticiparea apelantei - reclamante la A.G.A. şi viciile prezentate de procesul - verbal înregistrat la O.R.C. sub aspectul semnăturilor, atât timp cât în faţa instanţei de fond a fost prezentat originalul acestui proces - verbal din care rezultă că hotărârea din 29 martie 2008 a avut la bază votul unanim al asociaţilor prezenţi, printre care şi reclamanta, - între actul original şi copia acestuia neconstatându-se diferenţe.
Drept urmare, se reţine că în mod corect prima instanţă care s-a pronunţat în cauză şi-a întemeiat hotărârea pe înscrisul original, în măsura în care reclamanta nu a înţeles să se folosească de procedura verificării de scripte pentru a defăima înscrisul ca fiind fals şi, nedovedindu-se caracterul fals al semnăturilor ce apar în acest înscris, instanţa de fond a apreciat judicios că nu-l poate înlătura, ca probă de care a înţeles să se folosească pârâta.
În această împrejurare susţinerea recurentei - pârâte în sensul că reclamanta nu justifică un interes în invocarea unei cauze de nulitate pentru lipsirea de eficienţă a unor decizii, în măsura în care ea şi-a exprimat acordul necondiţionat cu privire la aceste decizii prin semnarea procesului - verbal apare ca fiind fondată.
Fondată este şi susţinerea recurentei conform căreia nu au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 31/1991 în realizarea convocării pentru A.G.A. din 29 martie 2003, pentru că – aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond – în condiţiile în care hotărârea a fost luată cu votul unanim al asociaţiilor prezenţi nu mai poate fi invocată lipsa convocării, nici producerea unui prejudiciu ca urmare a neîntocmirii procesului - verbal, a nedesemnării unui preşedinte şi a unui secretar şi, de asemenea, având în vedere că hotărârea apare ca fiind luată cu votul reclamantei şi că aceasta deţinea o cotă de 60% din capitalul social este de necontestat că nu se mai susţin nici afirmaţiile reclamantei legate de nerespectarea condiţiilor de majoritate şi de cvorum.
În consecinţă, va fi admis recursul declarat de pârâtă, se va modifica în parte Decizia atacată, se va respinge apelul reclamantei, va fi menţinut restul dispoziţiilor deciziei apelate şi se va păstra în tot sentinţa Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S.E. SRL Bucureşti, prin lichidator H.M.E., împotriva deciziei comerciale nr. 273 din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică în parte Decizia atacată, respinge apelul reclamantei, menţine restul dispoziţiilor deciziei apelate şi păstrează în tot sentinţa comercială 1090 din 24 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3449/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3451/2008. Comercial → |
|---|
