ICCJ. Decizia nr. 3437/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3437/2008
Dosar nr. 15965/3/2007
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9818 din 12 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâtei SC R. SA Botoşani.
Reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei în sumă de 378.600.000 rol, la plata sumei de 88.340.000 rol reprezentând penalităţi de utilizare conform obligaţiei asumate prin contractul din 16 martie 2000 încheiat între părţi.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că potrivit convenţiei pârâta era obligată să efectueze o investiţie de 37.860 lei pe o durată de 3 ani, nerespectarea acestei clauze atrăgând penalităţi.
S-au avut în vedere actele depuse la dosar din care a rezultat că preţul acţiunilor cumpărate au fost achitate integral, precum adresa A.V.A.S. conform căreia pârâta şi-a îndeplinit în întregime obligaţia din contractul de privatizare.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 69 din 6 februarie 2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut că rolul reclamantei ca autoritate implicată în procesul de privatizare este acela de a urmări îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de cumpărători, iar în cauză, chiar dacă certificatul emis de cenzorii societăţii pârâte nu respectă ad literam dispoziţiile în materie, totuşi – prin coroborare cu celelalte probe - s-a făcut dovada efectuării investiţiilor asumate de pârâtă.
S-a considerat că din probe a rezultat fără dubiu că suma de 45.000 lei menţionată în ordinul de plată din 2001 a fost înscrisă în contabilitatea societăţii privatizate şi că A.P.M. Botoşani a confirmat efectuarea investiţiilor de mediu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia arată următoarele:
- Decizia atacată este dată cu încălcarea greşită a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din OG nr. 25/2002 şi art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, precum şi a dispoziţiilor art. 8.9 alin. (1) din contractul de privatizare.
- Instanţa apelului a încălcat prevederile art. 12 din OG nr. 25/2002 conform cu care în cazul investiţilor asumate pentru protecţia mediului, certificatul prevăzut la art. 11 va fi însoţit, în mod obligatoriu, de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu competentă privind respectarea de către societate a prevederilor legale referitoare la protecţia mediului şi, după caz, îndeplinirea obligaţiei de protecţie a mediului cu termene de realizare împlinite până la scadenţa prevăzută în contract.
Or, raportul comisiei de cenzori a SC T. SA Botoşani menţionează doar valoarea investiţiilor care trebuiau realizate în primul an investiţional.
- Nici prevederile art. 11 din OG nr. 25/2002 nu au fost respectate.
Recurenta arată că potrivit prevederilor articolului menţionat, investiţia este considerată realizată dacă cumpărătorul prezintă un certificat emis în acest scop de cenzorii societăţii, dacă prin contract nu este prevăzut altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează conţinutul certificatului.
Astfel, se susţine că - în cauza dedusă judecăţii - certificatul nu a fost prezentat nici instituţiei publice implicate şi nici nu a fost depus cu ocazia soluţionării cauzei.
Recursul este fondat în limitele şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Examinând Decizia atacată, Înalta Curte constată că, în considerentele acesteia, obiectul analizei instanţei de apel l-a constituit doar situaţia de fapt fără a se face referire la temeiurile de drept avute în vedere la adoptarea soluţiei, la modul în care prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor legale incidente în cauză.
În atare situaţie, în care instanţei de apel i-a scăpat verificarea aspectelor de nelegalitate, instanţa de control judiciar este în imposibilitate de a analiza nelegalitatea deciziei prin prisma criticilor invocate de recurentă, critici prin care se invocă tocmai încălcarea prevederilor legale incidente în cauză.
Omisiunea instanţei de apel de a analiza sentinţa şi din perspectiva legalităţii, echivalează cu o nesoluţionare a fondului pricinii, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se impune admiterea apelului cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu prilejul rejudecării apelului, instanţa de apel va avea în vedere, în exercitarea competenţelor sale, examinarea sentinţei primei instanţe atât sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt cât şi sub acela al legalităţii, al aplicării legii de către instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 69 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3436/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3441/2008. Comercial → |
|---|
