ICCJ. Decizia nr. 3475/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3475/2008
Dosar nr. 5941.1/86/2007
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3098 din 8 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 5941/86/2007 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SCM D. Rădăuţi împotriva pârâtei SC N.M. SRL Rădăuţi având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 25 ianuarie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că prin contractul de vânzare - cumpărare anterior menţionat, reclamanta i-a transmis pârâtei, ca urmare a procesului - verbal de licitaţie publică cu strigare din 16 decembrie 2004, dreptul de proprietate cu privire la clădirile şi camera frigorifică aflată în această clădire precum şi şopronul, amplasate pe terenul înscris în CF Rădăuţi.
Dat fiind faptul că acest contract a fost încheiat în formă autentică, susţinerea reclamantei în sensul că şi-a exprimat consimţământul doar pentru vânzarea cantinei ce a făcut obiectul licitaţiei, nu şi a anexelor menţionate în actul a cărui nulitate se invocă, a fost înlăturată cu motivarea că potrivit art. 954 C. civ., eroarea produce nulitate atunci când cade asupra obiectului convenţiei, ceea ce presupune că reclamanta trebuia să facă dovada, conform art. 1169 C. civ., existenţei erorii obstacol la încheierea contractului.
În lipsa unei astfel de probe şi în condiţiile în care reprezentantul legal al reclamantei şi-a exprimat consimţământul pentru autentificarea contractului de vânzare - cumpărare, Tribunalul a apreciat că solicitarea reclamantei de constatare a nulităţii parţiale a acestui act este neîntemeiată, respingând-o ca atare.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 37 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de control judiciar, confirmând soluţia Tribunalului a reţinut în plus, faţă de considerentele avute în vedere de prima instanţă, faptul că potrivit art. 1173 alin. (1) C. civ., înscrisul autentic se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate, proba contrară revenindu-i celui care îl contestă. Dovada contrară constatărilor personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simţuri, fiind posibilă doar prin înscrierea în fals, procedură care însă nu a fost urmată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SCM D. Rădăuţi, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că, contrar celor reţinute de ambele instanţe, motivul pentru care s-a solicitat constatarea nulităţii parţiale a contractului din 25 ianuarie 2006, a constat în lipsa consimţământului vânzătoarei cu privire la camera frigorifică şi şopron, şi nu eroarea obstacol, respectiv fals reprezentare pe care a avut-o persoana împuternicită să încheie contractul.
Astfel, în cadrul adunării generale din data de 2 aprilie 2004 s-a decis vânzarea la licitaţie publică cu strigare a mijlocului fix denumit organizare de şantier cu destinaţie cantină în suprafaţă de 110 mp, bun care este menţionat şi în procesul - verbal de licitaţie, şi pentru care s-a achitat preţul.
Prin urmare, arată recurenta, în lipsa unui mandat dat de adunarea generală, rezultă că nu a existat consimţământul vânzătoarei pentru înstrăinarea tuturor bunurilor menţionate în contract, dar care nu au făcut obiectul licitaţiei şi pentru care nu s-a achitat preţul.
Ca atare, având în vedere calitatea de persoană juridică a vânzătoarei, notarul era dator să verifice împuternicirea reprezentantului acesteia, ocazie cu care se putea constata că nu există un mandat expres pentru înstrăinarea bunurilor din litigiu.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Curtea constată că este întemeiat.
Astfel, motivul invocat de reclamantă ca temei al cererii sale de constatare a nulităţii parţiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 25 ianuarie 2006 a constat în lipsa consimţământului pentru înstrăinarea celor două bunuri care nu au făcut obiectul licitaţiei şi nu au fost menţionate în procesul - verbal din 16 decembrie 2004.
Deşi, în contractul autentificat se precizează că acesta s-a încheiat ca urmare a procesului-verbal de licitaţie publică, s-a luat act de înstrăinarea unor bunuri, respectiv şopron şi camera frigorifică, deşi acestea nu apar în procesul - verbal al licitaţiei din 16 decembrie 2004 şi nu rezultă nici faptul că a existat un mandat în acest sens.
În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nulitatea unui act autentic trebuie să fie în mod necesar consecinţa derulării unei proceduri de înscriere în fals, pentru că ceea ce s-a contestat în speţă a fost lipsa consimţământului necesar pentru încheierea valabilă a actului juridic, derivată din inexistenţa unui mandat al reprezentantului vânzătorului acordat în conformitate cu statutul persoanei juridice.
În consecinţă, reţinând că instanţa a soluţionat cauza fără o cercetare reală şi profundă a fondului raporturilor juridice fiind incidente şi prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare vor fi administrate toate probele necesare şi utile justei soluţionări a cauzei urmând a fi examinate în concret toate criticile şi apărările formulate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SCM D. Rădăuţi, județul Suceava, împotriva deciziei nr. 37 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3474/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3476/2008. Comercial → |
|---|
