ICCJ. Decizia nr. 3484/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3484/2008
Dosar nr. 7787/3/2006
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 martie 2006 reclamanta SC S.U. SRL Podul Turcului cheamă în judecată pe pârâta CN A.D.N.R. SA Bucureşti solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 372.412,08 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu actualizarea acestora până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de plată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 8273 din 18 iunie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi obligă pe pârâtă la plata sumei de 199.172 lei cu titlu de penalităţi, cu 10.160 lei cheltuieli de judecată în sarcina aceleiaşi părţi, reţinând că în materia răspunderii civile contractuale creditorul trebuie să demonstreze numai existenţa contractului şi neexecutarea obligaţiei de către contractant, culpa debitorului fiind prezumată în condiţiile art. 1082 C. civ., astfel că, dată fiind culpa pârâtei care nu şi-a executat obligaţia de plată a facturii emise de reclamantă şi acceptată de pârâtă, faţă de clauza penală înscrisă la art. 23.2 din contractul dintre părţi, pârâta în culpă este ţinută la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere din plata neefectuată, calculate până la data semnării Convenţiei din 4 august 2005, intervenită între părţi, prin care pârâta a recunoscut debitul integral faţă de reclamantă.
Prin Decizia comercială nr. 67 din 5 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, admite apelul formulat de pârâta - apelantă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea reclamantei ca nefondată şi respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - apelantă împotriva aceleiaşi sentinţe, cu 2.594,20 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei - reclamante către apelanta - pârâtă.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că prin art. 1 alin. (2) din Convenţia intervenită între părţi la 4 august 2005 şi în considerarea prevederilor art. 970, art. 977, art. 982 şi art. 983 C. civ., de comun acord, conform prevederilor scrisorii de confort şi ale anexei acesteia, emisă în temeiul HG nr. 726/2005, părţile au convenit o reeşalonare a datoriei restantă la data de 31 decembrie 2004, fiind de acord cu plata acesteia de către pârâta apelantă în 10 rate trimestriale, la termenele noi şi în cuantumurile menţionate expres în preambulul Convenţiei, reclamanta putând solicita penalităţile de întârziere numai la data împlinirii noilor termene de scadenţă a plăţii stabilite prin înscrisul menţionat, conduită ce rezultă a fi acceptată de reclamanta - apelantă şi din dispoziţiile actului adiţional din 2006 la contractul din 8 noiembrie 2004 încheiat de părţi.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acţiunii sale, astfel cum a fost formulată, cu consecinţa obligării pârâtei, în principal – la plata sumei de 372.412,08 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu menţiunea actualizării acestora până la plata integrală a debitului restant, iar – în subsidiar – la plata sumei de 199.172 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate între data scadenţei debitului şi momentul încheierii Convenţiei din 4 august 2005, respectiv menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe, cu cheltuieli de judecată în toate stadiile procesuale.
În fundamentarea recursului său recurenta – în esenţă – critică Decizia instanţei de apel ca fiind rezultatul interpretării greşite date de instanţă actului juridic dedus judecăţii, respectiv Convenţiei din 4 august 2005 al cărei înţeles lămurit şi vădit neîndoielnic a fost schimbat, instanţa de control judiciar făcând şi o greşită aplicare a legii – respectiv a dispoziţiilor HG nr. 726/2005, ale OG nr. 60/2001, dar şi ale art. 970, art. 9782 C. civ. şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţia României – şi pronunţând o hotărâre parţial nemotivată, în sensul că nu arată motivele pe care se sprijină pentru a respinge apelul reclamantei – recurenta de faţă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.
La termenul din 23 octombrie 2008, din oficiu, Înalta Curte invocă excepţia necompetenţei materiale a Secţiei comerciale dat fiind că între părţi s-a încheiat un contract de achiziţii publice, cauza urmând a fi examinată cu prioritate prin prisma acestei excepţii, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Din examinarea actelor dosarului rezultă, în acest sens, că la data de 8 noiembrie 2004 între pârâta intimată - în calitate de achizitor şi reclamanta - recurentă - în calitate de executant a fost încheiat contractul având ca obiect executarea lucrării de consolidare sistem rutier Buzău - Braşov, contract de achiziţie publică, încheiat în temeiul OG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice cum precizează şi reclamanta - recurentă în cererea de recurs, încadrat – prin obiectul său – în dispoziţiile art. 3 lit. f) – d) din OG nr. 60/2001, pârâta având calitate de autoritate contractantă – potrivit art. 5 din actul normativ menţionat, în vigoare la data încheierii contractului.
OG nr. 60/2001 a fost abrogată expres prin dispoziţiile art. 305 lit. b) din OUG nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care, la art. 287 alin. (2), prevede că dispoziţiile sale se completează cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Potrivit Legii nr. 554 a contenciosului administrativ, intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005, pârâta, ca autoritate contractantă, cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) întrucât are statut de utilitate publică şi este autorizată să presteze un serviciu public - aşa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 84/2003 pentru înfiinţarea CN A.D.N.R. SA, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004, iar contractul de achiziţie publică din 8 noiembrie 2004 încheiat cu reclamanta se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) întrucât este un contract încheiat de autoritatea contractantă asimilată unei autorităţi publice şi are ca obiect executarea de lucrări de interes public.
Astfel fiind, la momentul promovării litigiului, respectiv la 6 martie 2006, soluţionarea litigiilor născute în legătură cu executarea contractului administrativ de achiziţie publică nr. 2898/8 noiembrie 2004 erau de competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 27 din aceeaşi lege.
Faţă de cuantumul pretenţiilor reclamantei, competenţa de soluţionare în fond a pricinii de faţă revenea – potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele de mai sus, urmează a fi admisă excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale a instanţei comerciale invocată din oficiu.
Cum Decizia recurată, ca şi sentinţa primei instanţe, a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (3) şi (6) C. proc. civ. recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi admis şi Decizia recurată, precum şi sentinţa primei instanţe, urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale şi recursul reclamantei SC S.U. SRL Podul Turcului.
Casează Decizia comercială nr. 67 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, şi sentinţa civilă nr. 8273 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a-VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3479/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3489/2008. Comercial → |
|---|
