ICCJ. Decizia nr. 3493/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3493/2008
Dosar nr. 10784/99/2005
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia L.P. cu sediul în Iaşi, solicitând obligarea ei la plata sumei de 81.410,37 lei daune interese datorate desfiinţării contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1996, 52.551,10 lei reprezentând dividende aferente anilor 1996 - 1997 majorată şi cu sumele reprezentând dividende pe anii 2003 - 2004 precum şi alte prejudicii determinate printr-un raport de expertiză.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă 2257/COM din 28 septembrie 2007, a admis în parte acţiunea, obligând pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 81.410,37 lei cu titlu de daune interese reactualizate urmare a desfiinţării contractului de vânzare - cumpărare şi la 52.551,10 lei dividende aferente anilor 1996 - 1997, a respins capătul de cerere privind obligarea la plata dividendelor pe anii 2003 - 2004 şi a altor prejudicii, a respins cererea expertului de majorare a onorariului şi a obligat la 20.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin contract A.V.A.S. a vândut pârâtei 181.915 acţiuni nominative cu valoarea de 4.547.875.000 lei din care a plătit 20% din preţ, restul de plată rămânând neachitat, deşi prin acte adiţionale s-au modificat termenele de plată ale ratelor scadente. Prin adresa din 2005 reclamanta a notificat pârâtei desfiinţarea de plin drept a contractului. Astfel în aplicarea art. 21 alin. (1)1 din OG nr. 25/2002 cumpărătorul datorează sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile pentru ratele scadente neachitate, penalităţile datorate neîndeplinirii obligaţiilor contractuale şi sumele reprezentând dividendele pe perioada de valabilitate a contractului.
Totodată faţă de raportul de expertiză întocmit, instanţa de fond a constatat că dividendele pe anii 1998 - 2003 au fost repartizate pentru surse proprii de finanţare în anul 2004 a înregistrat o pierdere de 2.214.440,10 lei. Celelalte prejudicii solicitate de reclamantă nu au fost cuantificate şi nici identificate de expert.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2008, a respins apelul reclamantei, considerând că instanţei nu i se poate reproşa lipsa rolului activ cât timp în cauză au fost administrate toate probele solicitate iar reclamanta nu şi-a putut dovedi o parte din pretenţii, expertiza evidenţiind reinvestirea profiturilor pe anii 1998 - 2003 şi lipsa acestora în anul 2004, fără a putea identifica şi alte prejudicii cauzate prin nerespectarea clauzelor contractuale.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel nu a răspuns tuturor motivelor de apel, impunându-se efectuarea unei noi expertize, a ignorat prevederile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 ce obliga pe cumpărător la toate sumele achitate în contul contractului până la desfiinţarea acestuia, nu a dat eficienţa prevederilor privind obţinerea despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului rezultat din neexecutarea culpabilă a obligaţiei.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Reclamanta - recurentă a învestit instanţele cu soluţionarea pretenţiilor rezultate din neîndeplinirea, de către cumpărător, a obligaţiilor din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1996.
În raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize care să identifice cuantumul pretenţiilor reclamantei. Prin obiecţiunile formulate însă, aceasta solicită să se calculeze onorariile de succes plătite consultanţilor de către A.P.A.P.S. dar şi includerea în calculul pretenţiilor a unei alte cereri decât aceea cu care instanţa a fost învestită – majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate şi repartizarea unor active.
De aceea solicitarea unei noi expertize în apel nu a fost considerată o probă utilă. Dacă prevederile legale (HG nr. 1045/2001) stabilesc şi recuperarea onorariilor de succes plătite de A.P.A.P.S. consultanţilor, acestea nu puteau fi determinate în niciun caz prin expertiză.
Astfel, critica formulată împotriva hotărârii instanţei de apel nu este întemeiată aşa încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3490/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3494/2008. Comercial → |
|---|
