ICCJ. Decizia nr. 3490/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3490/2008
Dosar nr. 23882/3/2005
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 iunie 2005 reclamanţii P.Ş.O., P.G.I., E.H.M.C. au chemat în judecată pe pârâta SC M.D.R. SRL şi T.G.B., în calitate de intervenientă forţată solicitând ca în baza hotărârii ce se va pronunţa să se constate rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 25 septembrie 1995 încheiat între reclamanţi şi intervenientă pe de o parte şi SC M.D.R. SRL, pe de altă parte, cu privire la imobilul situat în Bucureşti, sector 2, în temeiul art. 8.1 din contractul mai sus menţionat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea cererii, reclamanţii au arătat că la data de 25 septembrie 1995 între Consiliul General al municipiului Bucureşti şi SC M.D.R. SRL s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune, în vederea realizării şi exploatării în comun a unor unităţi pentru servirea din maşină. În urma dispoziţiei Primarului General nr. 2648 din 16 decembrie 2004 reclamanţilor şi intervenientei forţate le-a fost restituit imobilul teren în litigiu, în baza acestei dispoziţii devenind proprietari ai suprafeţei de 1285 mp teren, fiind introduşi prin subrogaţie în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în contractul de asociere în participaţiune din 25 septembrie 1995 încheiat între acesta şi societatea SC M.D.R. SRL cu privire la activitatea comercială desfăşurată pe terenul reclamanţilor.
Potrivit art. 4.6 din contractul de asociere în participaţiune, pentru folosirea terenului adus ca aport în asociere, SC M.D.R. SRL trebuia să achite lunar o cotă din venit proprietarilor terenului, dar nu mai puţin de 2000 dolari S.U.A.
Reclamanţii au arătat că erau îndreptăţiţi să primească suma datorată lunar în data de 25 a lunii următoare, astfel că pârâta trebuia să achite prima plată la data de 25 ianuarie 2005 pentru perioada 16 - 31 decembrie 2004.
Având în vedere clauzele contractului la data de 23 decembrie 2004 a notificat prin fax pârâta, arătând că sunt noii asociaţi în contract, solicitând sumele cuvenite.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că în considerarea dispoziţiilor art. 8.1 din contractul de asociere şi art. 11.3 a consemnat sumele datorate către reclamanţi potrivit art. 1114 C. civ., a încheiat un act adiţional cu intervenienta T.G.B. aceasta ridicând sumele achitate potrivit contractului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 10393 din 20 noiembrie 2006 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată şi pe fond a respins şi acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia Primarului General nr. 3648 din 16 decembrie 2004 a restituit reclamanţilor şi intervenientei terenul situat în Bucureşti, sector 2 în suprafaţă de 1.285 mp.
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active s-a considerat că nu se justifică ridicarea acestuia având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în vigoare la acea dată şi în condiţiile în care societatea pârâtă nu neagă subrogarea reclamanţilor în drepturile municipalităţii în contractul de asociere.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că potrivit art. 8.1 din contractul de asociere dacă pârâta nu achita suma stabilită prin contract mai mult de 90 de zile proprietarul avea dreptul de a rezilia contractul cu notificarea scrisă a intenţiei sale şi cu obligaţia societăţii pârâte-asociate – de a părăsi spaţiul în termen de 90 de zile.
În cazul în care se plăteau toate sumele datorate şi penalităţile aferente în 7 zile de la primirea notificării şi se achita suma minimă datorată pe următoarele 2 luni în avans, înştiinţarea de încetare a asocierii rămânea fără obiect.
S-a mai reţinut că faţă de dispoziţiile art. 256 C. com., art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi art. 11.3 din contractul din 1995, coroborat cu art. 2 şi art. 3 din Dispoziţia Primarului, restituirea imobilului şi subrogarea beneficiarilor în drepturile C.G.M.B. trebuiau însoţite de îndeplinirea unor formalităţi care ar fi dus la respectarea şi clarificarea relaţiilor contractuale.
De asemenea s-a considerat că nu se poate reţine culpa societăţii pârâte faţă de nerespectarea dispoziţiilor art. 11.3 din contract şi în condiţiile în care societatea pârâtă a consemnat sumele datorate către reclamanţi potrivit art. 1114 C. civ. a încheiat un act adiţional cu intervenienta T.G.B., aceasta ridicând sumele achitate de către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamantul care arată că s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului şi subrogarea în drepturile contractuale care intervin între beneficiarul dispoziţiei şi municipalitate, au loc la momentul emiterii dispoziţiei de restituire faţă de prevederile art. 14.2 din Legea nr. 10/2001, constituirea drepturilor reale având loc în momentul încheierii actului juridic şi nu în momentul îndeplinirii formalităţilor de publicitate imobiliară.
S-a mai arătat că plăţile parţiale au fost plătite cu întârziere şi cu rea credinţă constituind o nerespectare culpabilă a obligaţiilor contractuale care îi reveneau sancţiunea fiind rezilierea contractului, sumele fiind consemnate după primirea convocării la conciliere în momentul în care contractul era reziliat.
Potrivit prevederilor contractuale neefectuarea plăţilor în cele două termene de 90 de zile şi 7 zile, prevăzute de art. 8 alin. (1) şi (2) şi dă dreptul asociatului proprietar de a rezilia prin notificare scrisă contractul în condiţiile în care şi-a îndeplinit obligaţiile legale neîmpiedicând folosinţa legală a contractului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 509 din 30 octombrie 2007 a admis apelul a anulat sentinţa comercială şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că în raport de lipsa încheierilor de amânare a pronunţării de la termenele din 30 noiembrie 2006, 6 noiembrie 2006, 13 noiembrie 2006, la care a fost amânată succesiv hotărârea pronunţată în raport de dispoziţiile art. 147 C. proc. civ. este nulă făcându-se aplicaţiunea dispoziţiile art. 297 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Pe fondul cauzei instanţa de apel a reţinut că art. 25.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 dispune că dispoziţia de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietăţii şi care, odată îndeplinite formalităţile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul Codului civil).
În raport de aceste dispoziţii s-a considerat că reclamanţii nu au îndeplinit formalităţile de publicitate imobiliară, şi prin urmare, dispoziţia de restituire în natură nu s-a consolidat ca titlu de proprietate.
Cu privire la cererea de reziliere, pe care instanţa de apel în mod repetat a considerat-o rezoluţiune, s-a reţinut că în speţă părţile nu au convenit asupra unor cauze exprese privind rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, condiţii în care instanţa poate aprecia acestei necesităţi.
Reţinând că debitoarea şi-a îndeplinit obligaţia de plată prin consemnarea sumei pretinse la C.E.C., conform prevederilor art. 1114 şi art. 1115 C. civ., rezoluţiunea poate fi evitată.
Cu petiţia înregistrată la data de 31 decembrie 2007 reclamantul P.Ş.O. a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că în contractul de asociere nu există o clauză care să conţină un pact comisoriu de gradul II.
În realitate art. 8.1 prevede că, dacă asociatul nu plăteşte suma datorată la data stabilită şi continuă această amânare pentru o perioadă mai mare de 90 zile, atunci proprietarul are dreptul de a rezilia prezentul contract cu notificarea scrisă a intenţiei sale cu obligaţia asociatului de a elibera amplasamentul în următoarele 90 de zile.
- dacă însă asociatul plăteşte toate sumele datorate şi penalităţile aferente într-o perioadă de 7 zile de la primirea notificării de încetare şi achită suma minimă datorată pe următoarele 2 luni în avans atunci înştiinţarea de încetare a asocierii rămâne fără obiect.
De asemenea se arată că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 1114 şi art. 1115 C. civ., având în vedere că nu s-a făcut nicio somaţie prin intermediul vreunui executor judecătoresc şi că recipisele nu au fost depuse la niciun executor judecătoresc.
În condiţiile existenţei clauzei contractuale prevăzute de art. 8.1 din contract, instanţa de apel avea obligaţia să analizeze existenţa sau inexistenţa faptului generator al rezilierii având în vedere că subrogarea în drepturile municipalităţii a avut loc în momentul emiterii dispoziţiilor de restituire.
Intimata SC M.D.R. SRL prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că reclamanţii nu au îndeplinit formalităţile de publicitate imobiliară şi prin urmare potrivit art. 25 pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 dispoziţia de aprobare a restituirii în natură nu s-a consolidat ca titlu de proprietate.
De asemenea intimata a arătat că art. 8 din contract nu reprezintă o clauză expresă privind rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, instanţa de judecată fiind în măsură a aprecia asupra necesităţii rezoluţiunii contractului în raport de dispoziţiile art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Intimata T.G.B. a solicitat respingerea recursului motivând că recurentul încearcă prin mijloace ilegale să îndepărteze pe ceilalţi proprietari de la dreptul ce li se cuvine şicanând continuu părţile implicate, depunând înscrisuri în susţinere.
Reclamanţii - intimaţi P.G.I. şi E.H.M.C. au solicitat admiterea recursului şi pe fond să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune.
Recursul este fondat.
Potrivit Dispoziţiei Primarului General nr. 3648 din 16 decembrie 2004 reclamanţilor le-a fost restituit imobilul teren situat în sector 2.
În baza acestei dispoziţii reclamanţii au devenit proprietari ai suprafeţei de 1285 mp teren aferent fiind introduşi prin subrogaţie, în temeiul art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în contractul d asociere în participaţiune din 25 septembrie 1995.
Potrivit normei legale arătate, dacă imobilul restituit face obiectul unui contract de asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile persoanei deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Din economia textului precitat nu rezultă că prin neîndeplinirea formelor de publicitate dispoziţia de restituire nu s-a consolidat ca titlu de proprietate aceste aspecte putând fi avute în vedere la examinarea calităţii procesuale active, soluţionat de instanţa de fond şi care nu a făcut obiectul apelului.
De altfel faţă de dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pârâta – intimată nu neagă subrogarea reclamanţilor în drepturile municipalităţii, cu atât mai mult cu cât a plătit lui T.G.B. sumele datorate fără existenţa formalităţilor de publicitate imobiliară.
De altfel, obiectul acţiunii l-a constituit rezilierea contractului de asociere în participaţiune la care recurentul a devenit parte prin subrogarea în condiţiile art. 14 din Legea nr. 10/2001, aprecierile făcute de instanţa de apel privind formalităţile de publicitate imobiliară fiind făcute în afara căii de atac, calitatea procesuală activă intrând în puterea lucrului judecat.
Potrivit contractului de asociere în participaţiune, neefectuarea plăţilor în cele două termene de 90 de zile şi respectiv 7 zile prevăzute de alin. (1) şi (2) din art. 8.1 dă dreptul asociatului proprietar de a rezilia prin notificare scrisă contractul.
În speţă, condiţiile stipulate au fost întrutotul îndeplinite în sensul că în urma întârzierii plăţii cu mai mult de 90 de zile în perioada 25 ianuarie 2005 - 25 aprilie 2005, reclamanţii şi-au manifestat expres în forma cerută de contract, intenţia de reziliere în timp ce intimata nu a înţeles să uzeze de prevederile alin. (2) al art. 8.1 astfel că după expirarea termenului de 7 zile, Decizia de reziliere a contractului şi-a produs efecte irevocabile.
În aceste condiţii nu poate fi reţinută lipsa clauzei privind pactul comisoriu, din moment ce părţile au prevăzut că, în caz de neexecutare de către o parte a obligaţiilor asumate, cealaltă parte în drept să considere contractul ca desfiinţat (pact comisoriu de gradul II) intimata fiind notificată în acest sens.
Nu poate fi reţinută nici interpretarea dată de instanţa de apel în sensul că debitoarea şi-a îndeplinit obligaţia de plată în condiţiile prevăzute de art. 1114 şi art. 1115 C. civ.
Din actele dosarului rezultă că plata a fost făcută de debitoarea S SC M.D.R. SRL cu mult după expirarea termenelor prevăzute de contract, recipisele se află în continuare în posesia debitoarei, cu o singură excepţie.
Or, dispoziţiile pct. 7 al art. 1115 C. civ. prevăd expres ca ofertele să fie făcute prin executor judecătoresc.
În condiţiile existenţei clauzei contractuale prevăzută de art. 8.1 din contract, instanţa de apel trebuia să analizeze existenţa sau inexistenţa faptului generator al rezilierii, neputându-se reţine că reclamanţii şi-au încălcat obligaţia fundamentală a contractului şi anume folosinţa terenului.
Nu se poate reţine că intimata şi-a îndeplinit obligaţiile cu totală bună credinţă din moment ce a întârziat plata, clauza contractului fiind imperativă, instanţa făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.Ş.O., împotriva deciziei nr. 509 din 30 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică în parte Decizia atacată, în sensul că admite acţiunea şi dispune rezilierea contractului de asociere în participaţiune din 25 septembrie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3489/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3493/2008. Comercial → |
|---|
