ICCJ. Decizia nr. 3500/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3500/2008
Dosar nr. 9892/105/2006
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 noiembrie 2006 reclamanta SC D. SA Brazi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâta SC V.P. SRL să fie obligată să execute obligaţia de livrare a produselor din comanda 186 din 19 septembrie 2006 şi la plata unor daune cominatorii de 200 ron pe zi întârziere, de la data de 6 noiembrie 2006, când pârâta a fost pusă în întârziere până la îndeplinirea obligaţiei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în urma vizionării catalogului pârâtei, la 24 iulie 2006, a comandat acesteia executarea unor produse de sticlărie cu denumirea A., N., M. şi F., câte două bucăţi din fiecare, iar ulterior a convenit cu pârâta livrarea unor cantităţi mai mari din aceleaşi produse pe care intenţiona să le ofere colaboratorilor cu ocazia sărbătorilor sfârşitului de an.
S-a susţinut că pârâta i-a făcut o ofertă şi a executat produsele în termenul de o lună la care s-a obligat, reclamanta achitând un avans de 10.373,4 ron din preţul total de 7.462,26 euro, însă a constatat că produsele livrate de reclamantă erau necorespunzătoare calitativ, prezentând deficienţe constând în modificarea design-ului şi o granulaţie mai mică decât cele din catalog, iar logo-ul nu s-a poziţionat orizontal, în linie dreaptă, astfel că reclamanta s-a considerat îndreptăţită să sesizeze instanţa de judecată, faţă de refuzul pârâtei de a înlocui produsele necorespunzătoare, invocând prevederile art. 1073 şi art. 1075 C. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la 21.239,97 lei.
Prin sentinţa nr. 377 din 16 martie 2007 Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea reclamantei pe care a obligat-o să îşi execute obligaţia de livrare a produselor din comanda din 19 septembrie 2006, respingând capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii ca inadmisibil şi obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată, menţionate în dispozitiv.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că a fost necorespunzătoare calitatea unora din produsele livrate ulterior (suprafaţa aplicată cu granule fiind mai mică şi culoarea ornamentului diferită), prin compararea unor fotografii cu modelele prezentate în catalogul pârâtei, apreciind că în speţă nu este vorba de vicii care afectează lucrul vândut, ci de nerespectarea calităţii produselor vândute de către pârâtă, situaţie în care aceasta răspunde pentru nerespectarea obligaţiei de livrare conform art. 1073 C. civ., acţiunea fiind admisă în parte pentru această obligaţie, aşa cum s-a arătat anterior.
Prima instanţă a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind daune cominatorii, ţinând cont de prevederile art. 5803 C. proc. civ., potrivit cărora dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile, iar creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei, conform alin. (2) al aceluiaşi text.
Instanţa de fond a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă ca urmare a nerespectării de către aceasta a calităţii produselor vândute, răspunderea pârâtei vânzătoare fiind antrenată pentru nerespectarea obligaţiei de livrare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Reclamanta SC D. SA Brazi a criticat hotărârea pentru neteminicie, arătând că în mod greşit s-a respins capătul de cerere privind daune cominatorii, care, potrivit doctrinei, reprezintă mijlocul prin care debitorul unor obligaţii poate fi constrâns la executarea acesteia.
S-a susţinut că prin soluţia pronunţată de instanţă este favorizată situaţia juridică a pârâtei, deoarece aceasta ar putea prelungi termenul de executare fără să suporte vreun prejudiciu, iar reclamanta nu ar putea executa silit sentinţa pronunţată, solicitându-se admiterea apelului şi pe fond admiterea în întregime a acţiunii reclamantei.
Pârâta SC V.P. SRL. Ploieşti a arătat că şi-a executat în întregime obligaţiile contractuale asumate, livrând reclamantei în două tranşe, în cadrul termenului convenit produsele comandate, însă după recepţia acestora reclamanta cumpărătoare a refuzat să-i plătească diferenţa de preţ datorată, invocând presupuse defecte de calitate.
Apelanta - pârâtă a susţinut că produsele nu au defecte, deoarece nu pot fi identice, fiind fabricate manual şi având caracter de „unicat".
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ fiscal, prin Decizia nr. 11 din 16 ianuarie 2008 respinge excepţiile ridicate de apelanta - pârâtă.
Respinge apelul formulat de reclamanta SC D. SA împotriva sentinţei nr. 377 din 16 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Admite apelul pârâtei SC V.P. SRL şi în consecinţă:
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că, respinge în întregime acţiunea SC D. SA şi admite cererea reconvenţională formulată de SC V.P. SRL.
Obligă apelanta - reclamantă SC D. SA să plătească apelantei - pârâte SC V.P. SRL 21.239,27 lei diferenţă preţ marfă livrată, plus 2.991,5 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei privind respingerea capătului de cerere din acţiune privind daune cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 1073 şi art. 1075 C. civ., faţă de împrejurarea că în raport cu aceste texte reclamanta - cumpărătoare nu putea solicita decât despăgubiri sau reducerea preţului cu contravaloarea produselor necorespunzătoare calitativ şi necidecum îndeplinirea, pentru a doua oară a obligaţiei de livrare deja executată, este nefondată deoarece, impedimentele invocate de apelanta - pârâtă, vizează fondul cauzei şi nu reprezintă motive de inadmisibilitate a acţiunii, urmând a fi analizate ca atare.
Deasemenea s-a reţinut ca nefondată şi excepţia neîndeplinirii contractului şi a nedenunţării în termenul prevăzut de art. 70 C. com. a viciilor aparente de către apelanta - reclamantă.
Cu privire la apelul reclamantei SC D. SA Brazi, s-a constatat că acesta este nefondat întrucât vizează daune cominatorii pentru nerespectarea obligaţiei de livrare a produselor din comanda care potrivit dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1075 C. civ. daunele cominatorii se pot solicita numai pentru a asigura executarea unei obligaţii de a face sau de a nu face şi nicidecum în cazul în care obligaţia nu a fost îndeplinită corespunzător de către debitor, aşa cum chiar apelanta –reclamantă a susţinut în acţiunea introductivă.
Cu privire la apelul pârâtei SC V.P. SRL Ploieşti Curtea de Apel apreciază că în mod eronat apelanta - reclamantă a investit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat obligarea apelantei - pârâte la executarea obligaţiei de livrare a produselor din comanda din 19 septembrie 2006 şi respectiv daune cominatorii pe zi întârziere, deoarece apelanta - pârâtă a livrat în întregime marfa comandată de apelanta - reclamantă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D. SA, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. susţinând, în esenţă că întreaga apărare a apelantei - pârâte s-a bazat pe aşa zisul caracter de unicat al produselor livrate apelantei - reclamante, reţinut şi de instanţa de apel în motivarea deciziei recurate, pe care o consideră contradictorie, instanţa reţinând, pe de o parte, că pârâta şi-a îndeplinit în totalitate şi întocmai obligaţiile asumate (dosar apel) iar pe de altă parte să sublinieze concluziile raportului de expertiză care relevă unele deficienţe (dosar apel).
În consecinţă, recurenta - reclamantă în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acţiunii şi respingerea cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că în mod corect a apreciat instanţa de apel actul juridic dedus judecăţii pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul reclamantei SC D. SA.
Critica recurentei că Decizia atacată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii este neîntemeiată, întrucât instanţa de apel a apreciat în mod corect şi judicios probele administrate reţinând ca inadmisibilă acţiunea în condiţiile în care reclamanta a recunoscut că a primit marfa comandată şi că nu este întemeiat a solicita daune cominatorii pentru un număr limitat de produse necorespunzătoare calitativ.
Instanţa de apel a apreciat corect că în această situaţie reclamanta avea la îndemână a cere despăgubiri sau micşorarea contravalorii produselor în cauză nicidecum a solicita daune cominatorii.
Pentru cele ce preced Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D. SA Brazi împotriva deciziei nr. 11 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3497/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3503/2008. Comercial → |
|---|
