ICCJ. Decizia nr. 3497/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3497/2008
Dosar nr. 4941/121/2006
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. Galaţi a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL solicitând să se constate rezilierea contractului de închiriere din 2005 încheiat între părţi şi în subsidiar să dispună evacuarea pârâtei.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 51.000 lei cu titlu de prejudiciu ca urmare a actelor abuzive săvârşite de proprietar care a oprit furnizarea apei şi energiei electrice.
Prin sentinţa comercială nr. 1755 din 31 iulie 2007, Tribunalul Galaţi, soluţionând numai cererea reconvenţională disjunsă prin încheierea din 5 decembrie 2006, a admis în parte acţiunea formulată de SC E. SRL împotriva pârâtei SC C. Galaţi şi a obligat pe pârâtă la 49.213,02 lei pretenţii şi la 660 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între părţi a existat un contract de închiriere prin care pârâta SC C. Galaţi se obliga să permită utilizarea nestingherită a spaţiului proprietatea sa atât timp cât reclamanta SC E. SRL îşi îndeplineşte obligaţiile asumate, însă urmare a acţiunilor sale, prin care nu a mai permis accesul în spaţiul închiriat, proprietarul a creat un prejudiciu reclamantei egal cu profitul brut care trebuia realizat pe perioada 5 septembrie 2006 – 30 noiembrie 2006 calculat prin raportul de expertiză.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia comercială 113 din 10 decembrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C. considerând că cererea reconvenţională este întotdeauna în competenţa instanţei învestită cu acţiunea principală, chiar dacă ulterior pricinile sunt disjunse, iar aplicarea art. 7201 C. proc. civ. nu mai este necesară întrucât declanşarea litigiului a fost provocat de reclamantul acţiunii principale, cererea reconvenţională trebuind a fi soluţionată concomitent.
Pe fondul litigiului, instanţa de apel a reţinut culpa proprietarului care printr-o atitudine abuzivă a produs chiriaşului un prejudiciu calculat printr-o expertiză împotriva căreia nu s-a administrat nicio probă.
Pârâta SC C. Galaţi a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că cererea reconvenţională nu îndeplinea condiţiile esenţiale impuse de art. 119 C. proc. civ. în sensul că pretenţiile nu erau în legătură cu cererea reclamantului şi că nu a îndeplinit condiţia de admisibilitate a cererilor evaluabile în bani, competenţa revenind judecătoriei iar procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. fiind obligatorie.
Pe fond, recurenta susţine că instanţele nu au observat stipulaţia prin care contractul se desfiinţa de plin drept prin notificare astfel încât restituirea de către intimată a avansurilor încasate de la terţ trebuia făcută imediat după notificarea din 31 mai 2006.
Mai mult instanţele nu au cuantificat corect profitul calculat prin expertiză, rentabilitatea societăţii comerciale fiind calculată de la 0,66% în anul 2005 la 77% în anul 2006.
Recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.
În procesul civil, cererea reconvenţională este o cerere incidentală prin care pârâtul poate cere desfiinţarea obligaţiei pretinse de reclamant, reducerea acesteia sau obţinerea unui drept asupra patrimoniului reclamantului.
Condiţia de admisibilitate a cererii reconvenţionale o reprezintă legătura dintre ele, adică să aibă izvorul în aceeaşi cauză – expari causa.
Pretenţia pârâtei de a fi despăgubită pentru prejudiciul cauzat prin îndepărtarea sa abuzivă au acelaşi izvor ca şi acţiunea reclamantei – contractul de locaţiune; iar din această perspectivă este inacceptabil motivul de recurs.
Fiind o cerere incidentă, indiferent de obiectul ei, cererea reconvenţională se supune competenţelor instanţei deja învestită cu acţiunea principală.
Astfel cum instanţa de apel judicios s-a pronunţat, pentru acelaşi silogism juridic - al accesorialităţii – nu mai poate fi evocată procedura prealabilă a concilierii. Această condiţie prealabilă este impusă pentru preîntâmpinarea desfăşurării unui litigiu judiciar, scopul legii regăsindu-se în considerente de ordin practic, de a asigura celeritatea procesului comercial.
Critica aspectelor de fond ale litigiului este la rândul său nefondată. Instanţele de fond au sesizat în expunerea situaţiei de fapt – ce nu mai poate forma obiectul analizei în recurs – conduita abuzivă a recurentei şi prejudiciul al cărui cuantum a fost determinat printr-o expertiză necontestată.
Evocarea pactului comisoriu este nepertinentă. Prevederile pct. 11 din contract conveneau desfiinţarea de plin drept a contractului cu o înştiinţare prealabilă de 90 de zile cu condiţia ca locatorul să dovedească necesitatea desfăşurării unei alte activităţi proprii sau modernizării întregii clădiri. Însă niciuna dintre aceste condiţii nu era îndeplinită, locatorul urmărind încheierea unui alt contract de locaţiune.
Astfel, şi sub aspectele de fond criticate, instanţele judicios au hotărât asupra conduitei culpabile a recurentei.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale 113 din 10 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C. Galaţi împotriva deciziei nr. 113 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3494/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3500/2008. Comercial → |
|---|
