ICCJ. Decizia nr. 3503/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3503/2008
Dosar nr. 3606/1/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 728/C din 10 iunie 2003, Tribunalul Mehedinţă a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin care s-a solicitat anularea actelor false săvârşite de F.A.N., A.Ş., A.M. şi P.P. ce au fost sancţionaţi administrativ în procesul penal.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia 131 din 24 februarie 2004 a admis recursul declarat de E.M. şi a casat cu trimitere spre rejudecare pricina considerând că în mod greşit instanţa de fond a statuat asupra altui obiect al pricinii, respectiv asupra situaţiilor stabilite prin sentinţa 4221 din 5 mai 1998 şi nu asupra procesului - verbal din 4 iunie 1993 şi a contractului încheiat în baza acestuia între SC A. SA şi SC M.N. SRL.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 414/C din 16 iunie 2004, Tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamant reţinând că imobilul în litigiu a fost dobândit de către cumpărătorii SC M. SRL şi SC M.N. SRL, prin licitaţie publică iar suprafeţele vândute la 28 mai 1993 şi respectiv 3 iunie 1993 erau de 46,45 mp şi respectiv 18,46 mp, astfel cum s-a stabilit prin Decizia 1076/2002 a Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia 423 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de E.M. considerând că funcţionarii SC A. SA s-au aflat în eroare cu privire la calculul cotelor din camera în care anterior, fostul chiriaş F.A.N. o despărţise printr-un zid, iar voinţa părţilor nu a fost viciată sau alterată prin adăugirile sau modificările referitoare la cotele împărţite pentru acel spaţiu. Oricare ar fi menţiunile din procesul - verbal de licitaţie din 3 iunie 1993 şi a celui de adjudecare din 4 iunie 1993 dreptul apelantului E.M. nu este afectat iar pârâta F.A.N. nu a săvârşit un fals cu intenţia afectării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului şi nici a procedurii unor efecte juridice contra reclamantului.
Prin Decizia 3351 din 2 noiembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat.
Instanţa de recurs a considerat, în aplicarea prevederilor art. 45 C. proc. civ. că M.P. poate porni o acţiune civilă numai în condiţiile strict determinate în cazurile expres prevăzute de lege, iar reclamantul nu se află într-un din acestea.
Prin Decizia 884 din 4 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă contestaţia în anulare împotriva deciziei 3351 din 2 noiembrie 2006 a aceleiaşi instanţe, anulată hotărârea atacată şi reţinută cauza spre rejudecare recursului, apreciindu-se că au fost comise de la cercetare motivele de recurs referitoare la constatarea realităţii contractelor.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. susţinând că instanţele au pronunţat hotărâri ce conţin motive contradictorii referitoare la anularea înscrisurilor false şi faptele săvârşite de persoanele sancţionate în temeiul art. 181 C. proc. civ.
Falsurile săvârşite în actele specifice licitaţiei şi procesul - verbal de adjudecare din 4 iunie 1993 au fost analizate de organele de urmărire penală care au constatat prescripţia răspunderii penale.
Mai susţine recurentul că instanţele nu s-au pronunţat asupra dovezilor administrate.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
Prin ordonanţa din 12 iulie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus încetarea urmăririi penale faţă de F.A.N., întrucât răspunderea penală privind infracţiunea prevăzută de art. 291 s-a prescris, însă a constatat existenţa faptei de fals în procesul - verbal de adjudecare din 4 iunie 1993 şi a solicitat anularea actului fals.
Actele întocmite premergător vânzării la licitaţie şi adjudecării spaţiilor priveau suprafeţe ale căror măsurători nu concordau 49,45 mp în loc de 48,40 mp şi 19,65 mp în loc de 18,46 mp.
În opoziţie cu ordonanţa susmenţionată, fără un material probator suplimentar, instanţa de apel cu o motivare supusă criticilor, apreciază că adăugirile şi modificările sau omisiunea inserării cotelor în procesul - verbal de licitaţie din 3 iunie 1993 reprezintă simple erori materiale nicidecum alterări voite ale realităţii.
Pe de altă parte instanţa de apel îşi fundamentează soluţia pe un alt argument contradictoriu şi anume că pârâta F.A.N. nu a săvârşit un fals cu intenţia atestării unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, încărcarea fracţiilor reprezentând o simplă eroare de calcul.
Faţă de neconcordanţele generate de motivele pe care Decizia atacată se întemeiază, pentru clarificarea situaţiei de fapt existente cu considerarea expertizelor efectuate în dosarul de urmărire penală sau altor probe pe care instanţa le poate aprecia utile şi pertinente a ordonanţei de încetare a urmăririi penale, dar şi a considerentelor deciziei nr. 131 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 423 din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova pe care o va casa cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E.M.
Casează Decizia nr. 423 din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova şi trimite cauza spre rejudecare pe fond la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3508/2008. Comercial → |
|---|
