ICCJ. Decizia nr. 3509/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3509/2008
Dosar nr. 5903/3/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta SC T.T. SRL cu sediul în municipiul Constanţa şi a solicitat obligarea acesteia la plata investiţiei de mediu nerealizate în sumă de 25.000 euro, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere şi la plata sumei de 7.500 euro penalităţi.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială 7814 din 8 iunie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând că pârâta a efectuat investiţiile de mediu la care s-a obligat prin contract prin acţiunile cuprinse în „Programul de restructurare" aprobat atât de A.V.A.S. cât şi de Consiliul Concurenţei, dovedite cu certificatul din 26 iunie 2004 emis de cenzorii societăţii, constând în dezafectarea staţiei de carburanţi, reabilitarea preţului, realizarea Staţiei de epurare a apelor reziduale, executarea unui sistem de captare - evacuare şi filtrare poluantice.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 44 din 25 ianuarie 2008, a respins excepţiile invocate de pârâta - intimată şi a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că excepţiile prescripţiei şi lipsei de interes sunt excepţii de fond soluţionate de către instanţa de fond prin încheierea din 1 iunie 2007 ce nu a fost atacată iar în privinţa motivelor de apel, acestea nu sunt întemeiate cât timp pârâta a efectuat investiţia de mediu de 225.000 euro.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele au aplicat greşit prevederile art. 11 şi art. 12 din OG nr. 25/2002 care prevedeau continuarea de către autoritatea de mediu, a măsurilor de protecţie a mediului, astfel încât în lipsa confirmării măsurilor, nu se poate considera ca realizate investiţiile de mediu. Confirmarea făcută abia la data de 7 iunie 2006, când termenul scadent era 19 februarie 2004, îndreptăţeşte la obţinerea penalităţilor în sumă de 7.500 euro.
Prin întâmpinare, pârâta - intimată a reiterat excepţiile lipsei de interes şi a prescripţiei executării silite.
Recursul va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Excepţiile susţinute de pârâta - intimată nu rezistă unei analize critice a situaţiei de fapt: acţiunea este mijlocul procedural prin care o persoană are dreptul de urmări în justiţie ceea ce i se datorează (jus persequendi judicio quad sibi debetur), iar interesul în promovarea acţiunii este rezultatul raporturilor juridice născute între părţi. Astfel, dacă raporturile contractuale prevedeau obligaţii în sarcina uneia din părţi, cealaltă are interesul promovării acţiunii în justiţie în condiţiile în care le consideră neexecutate, pentru atragerea răspunderii debitorului.
Caracterul executoriu al contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni, însă, nu poate exclude procedurii judiciare litigiile decurgând din executarea acestuia, în măsura în care se impunea interpretarea clauzelor stipulate.
În privinţa efectului extinctiv al prescripţiei, intimata-pârâtă a interpretat greşit prevederile art. 390 din Legea nr. 137/2002, respectiv de art. 7 din Decretul 167/1958, potrivit cărora prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.
Potrivit clauzei stipulate în art. 8 societatea se obligă ca pe o perioadă de 1 an de la data primei şedinţe A.G.A. de transfer de proprietate să realizeze o investiţie cuprinsă în programul de conformare. Şedinţa A.G.A. prin care s-a transferat dreptul de proprietate a avut loc la 9 februarie 2003, iar dreptul la acţiune s-a născut la 9 februarie 2004, acţiunea fiind înregistrată la 6 februarie 2007, în termenul de 3 ani prescris de normele citate.
Instanţa de apel în mod greşit a considerat că excepţiile de fond nu mai pot fi invocate întrucât soluţia primei instanţe nu a fost atacată şi s-ar înfrânge prevederile art. 296 teza a II-a C. proc. civ.
Excepţiile astfel cum ele au fost formulate, reprezintă apărări de fond, supuse analizei ori de câte ori se invocă întrucât pun în discuţie cerinţe de ordin formal privitor la acţiune; este de altfel o aplicaţie specială a principiului que temporalia sunt ad agemdum, perpetua sunt ad excipiendum.
Pe de altă parte, recurenta interpretează speculativ lipsa confirmării autorităţii de mediu.
Prin contract, pârâta se obliga să efectueze investiţii de 225.000 euro din care 25.000 pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare prevăzut în anexă, care la data de 26 februarie 2004 sunt confirmate de comisia de cenzori, iar ulterior, la data de 7 iunie 2006 şi de autoritatea de specialitate.
Instanţele de fond au interpretat judicios prevederile art. 11 şi art. 12 din OG nr. 25/2002, constatând că certificatul emis de comisia de cenzori a stabilit efectuarea investiţiei de mediu, pentru ca ulterior autoritatea să confirme investiţiile pentru protecţia mediului.
Prevederile contractuale sancţionau pe cumpărător cu o penalitate egală cu 3% din suma neinvestită, situaţie care nu se regăseşte însă, întrucât întreaga sumă (de 25.000 euro) a fost investită în perioada de timp stabilită prin voinţa comună a părţilor.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 44 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 44 din 25 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3508/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3510/2008. Comercial → |
|---|
