ICCJ. Decizia nr. 3510/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3510/2008
Dosar nr. 24131/3/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 februarie 2007, reclamanta SC M.A. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia P.B. Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate legalitatea contractului din 22 mai 2002 încheiat cu pârâta, precum şi nulitatea contractului încheiat de pârâtă cu SC K.A. SRL.
Prin sentinţa comercială nr. 13679 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei, având în vedere dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 182 din 3 aprilie 2008, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., şi a solicitat, în esenţă, admiterea acţiunii sale întrucât deşi a încheiat cu pârâta contractul din 22 mai 2002, pentru închirierea în scopuri publicitare a unor suprafeţe situate pe terasa imobilului, a aflat că aceleaşi suprafeţe au fost închiriate şi altei societăţi – SC K.A. SRL, situaţie în care acest contract trebuia anulat.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Examinând susţinerile pe care reclamanta le reiterează prin recursul de faţă în raport de lucrările dosarului, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., pe care recurenta, de altfel, nici nu-l indică ca temei legal al acestei căi de atac.
În speţă, se constată că instanţele au făcut o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., care prevăd că partea care are interes poate face o cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Cum contractul de închiriere cu pârâta, ce se solicita a se constata ca fiind legal, nu a fost contestat, nu s-a solicitat anularea sau rezilierea lui, reclamanta nu are deschisă calea acţiunii în constatare, aşa cum corect s-a reţinut de instanţe.
În ceea ce priveşte constatarea nulităţii contractului încheiat de pârâtă cu altă societate (SC K.A. SRL) trebuie reţinut că această parte nu a fost chemată în judecată de recurenta - reclamantă, iar faptul că pârâta nu a depus acest contract în dosar, este lipsit de relevanţă, întrucât nu poate fi analizată legalitatea unui raport juridic dintre pârâtă şi un terţ, pe calea acţiunii de faţă.
Cu alte cuvinte, având în vedere relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti, în situaţia în care chemarea în judecată priveşte doar una din părţile unui contract, nu poate fi soluţionată o acţiune prin care un terţ faţă de contract solicită constatarea nulităţii absolute a acestuia, aşa cum s-a reţinut şi prin hotărârea pronunţată în apel.
Având în vedere cele de mai sus, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Faţă de această soluţie, potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.A. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 182 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Obligă recurenta la 2.380 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3512/2008. Comercial → |
|---|
