ICCJ. Decizia nr. 3512/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3512/2008
Dosar nr. 5184/1/2008
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 18 august 2006, reclamantul Ş.G. a chemat în judecată pe pârâtele SC S.U. SRL Berca şi S.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la desfiinţarea straşinei imobilului aflat pe terenul reclamantului, obligarea la luarea măsurilor pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale de pe acoperişul imobilului pe terenul reclamantului, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii.
Pârâţii au formulat o cerere reconvenţională prin care au solicitat constituirea unei servituţi de trecere pe drumul de acces folosit împreună cu reclamantul, încă de la edificarea construcţiei.
Totodată reclamantul a chemat în garanţie pe D.V.G., pentru ca aceasta să-i protejeze dreptul transmis asupra terenului în suprafaţă de 39,40 mp.
Prin sentinţa nr. 1627 din 19 iunie 2007 Tribunalul Buzău a respins acţiunea reclamantului şi cererea reconvenţională a pârâtei, precum şi cererea de chemare în garanţie, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către pârâte.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 207 din 12 octombrie 2007, a respins apelurile reclamantului şi chematei în garanţie, obligând în solidar apelanţii la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1355 din 4 aprilie 2008, a respins recursul reclamantului, cu obligarea sa la 1000 lei cheltuieli de judecată, reţinând că nu au fost indicate motive de nelegalitate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamantul a formulat o contestaţie în anulare, potrivit art. 318 C. proc. civ., întrucât soluţia pronunţată este rezultatul unor grave erori materiale, în contradicţie cu propria motivare şi cu doctrina juridică, ceea ce i-a creat o mare nedreptate, pentru care se va adresa instanţelor europene.
În legătură cu contestaţia în anulare de faţă se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidenţiate (art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţa de recurs, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi rezultatul unei greşite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Astfel, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Examinând hotărârea atacată în raport de dispoziţiile legale imperative menţionate mai sus, se constată că reclamantul invocă prin contestaţia în anulare de faţă erori de judecată şi nu erori materiale în sensul celor de mai sus.
În această situaţie, chiar dacă petiţionarul reclamant consideră că prin soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare şi nu de reformare soluţiei atacate.
În consecinţă, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de reclamant urmând a fi respinsă ca nefondată.
Având în vedere această soluţie potrivit art. 274 C. proc. civ. contestatorul va fi obligat la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ş.G. împotriva deciziei nr. 1355/4 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia comercială.
Obligă pe contestator la 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs către SC S.U. SRL Berca.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3510/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3514/2008. Comercial → |
|---|
