ICCJ. Decizia nr. 3514/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3514/2008
Dosar nr. 261/46/2007
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra cererii de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Instanţa Supremă la 8 iunie 2007, petiţionarul M.I. a solicitat casarea deciziei nr. 373/R/C din 17 octombrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, întoarcerea executării, anularea tuturor formelor de executare din dosarul nr. 1085/2002 al executorilor judecătoreşti Piteşti, anularea procesului - verbal de adjudecare, obligarea băncii la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale pentru deducerea unui proces nejustificat şi tulburare de posesie.
În motivarea cererii, petiţionarul susţine că Decizia nr. 373/R/C/2001 este contrară sentinţei nr. 3000 din 18 noiembrie 1996, definitivă şi irevocabilă prin neapelare, este dată cu încălcarea competenţei de ordine publică (art. 159 C. proc. civ.), a normelor privind incompatibilitatea judecătorilor (art. 24 C. proc. civ.) şi a autorităţii de lucru judecat, astfel încât conform prevederilor art. 105 C. proc. civ. Decizia este nulă.
Pe fond, se susţine că datoria stabilită prin sentinţa nr. 205/1995 a fost plătită fostului director al SC B.R.D.G.S.G. SA, demis şi cercetat pentru infracţiunea de fraudă.
Prin precizările formulate la 24 septembrie 2007 şi 12 februarie 2008, petiţionarul reproşează calificarea cererii dată la învestirea instanţei susţinând că în temeiul art. 84 C. proc. civ. nu a denumit-o sesizând instanţa pentru a înfăptui actul de justiţie cu casarea deciziei nr.373/R/C/2001, invocând art. 24, art. 105, art. 159 şi art. 163 C. proc. civ.
Au fost depuse la dosar copii ale expozitivelor deciziilor nr. 91/R/C din 14 martie 2001 şi 373/R/C din 17 octombrie 2001, copie incompletă a sentinţei nr. 3000/1996 a Judecătoriei Câmpulung, judeţ Argeş, copia deciziei nr. 4864 din 9 iulie 2002 şi a încheierii din 8 octombrie 2002 a Secţiei Comerciale a Curţii Supreme de Justiţie şi au fost ataşate dosarele nr. 261/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti, nr. 11945/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători şi nr. 5484/1/2006 al aceleiaşi secţii a instanţei supreme.
În şedinţa publică din 25 noiembrie 2005, petiţionarul îşi majorează pretenţiile cu titlul de daune morale la suma de 250.000 euro.
Din probele administrate rezultă că deciziile nr. 91/R/C din 14 martie 2001 şi nr. 373/R/C din 17 octombrie 2001 au fost pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în compunerea aceluiaşi complet de judecată, prima soluţionând recursul declarat de SC B.R.D.G.S.G. SA, sucursala Argeş, pe excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a semnatarului recursului iar cea de-a doua, pe fondul recursului; Decizia nr. 4864/2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta SC L. SRL, prin administrator M.I.; sentinţa civilă nr. 3000 din 19 noiembrie 1996 a Judecătoriei Câmpulung, prin care este respinsă acţiunea reclamantei SC B.R.D.G.S.G. SA, filiala Câmpulung Muscel, împotriva pârâţilor SC L. SRL şi M.I. privind rambursarea împrumutului contractului de credit din 1993; Decizia nr. 304/2006 a Completului de 9 judecători prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 77/2006 a Completului de 9 judecători şi a trimis spre soluţionare contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 373/2001 a Curţii de Apel Piteşti; Decizia nr. 557/2006 a Completului de 9 judecători, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 304/2006 al aceleiaşi instanţe; Decizia nr. 532/R-C/2007 a Curţii de Apel Piteşti, prin care se respinge contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 373/R/C/2001 a aceleiaşi instanţe.
Cererea adresată de petiţionar acestei instanţe urmează a fi calificată cale extraordinară de atac îndreptată împotriva deciziei nr. 373/R/C/2001 a Curţii de Apel Piteşti.
Căile extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile sunt deschise numai în cazurile şi condiţiile arătate de lege pentru contestaţia în anulare şi revizuire.
Contestaţia în anulare, astfel cum Decizia nr. 304/2006 a Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dispus, a fost judecată irevocabil de Curtea de Apel Piteşti, care prin Decizia nr. 532/R-C din 11 mai 2007 a respins-o. Instanţa a considerat că niciunul din cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. nu se regăsesc în expunerea cererii.
Pe de altă parte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 4864/2002 a Secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie care a analizat Decizia nr. 373/2001 în raport cu sentinţa comercială nr. 208/1995 pronunţată de Judecătoria Câmpulung.
O nouă calificare a cererii formulată drept revizuire, este posibilă întrucât vizează contrarietatea deciziei nr. 373/2001 cu o altă sentinţă decât cea analizată în dosarul nr. 1119/2002 al Curţii Supreme de Justiţie şi anume sentinţa nr. 3000 din 19 noiembrie 1996 a Judecătoriei Câmpulung.
Prin această hotărâre judecătorească a fost respinsă acţiunea reclamantei SC B.R.D.G.S.G. SA, filiala Câmpulung Muscel, cu motivarea că pentru debitul restant rezultat din contractul de credit din 1993 s-a pronunţat sentinţa nr. 208/1995 astfel că acţiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Însă prevederile art. 324 C. proc. civ. stabilesc imperativ termenele înlăuntrul cărora cererile de revizuire pot fi exercitate; iar în situaţia hotărârilor potrivnice termenul este de o lună care se va socoti de la pronunţarea hotărârii date în recurs.
În aceste condiţii revizuirea deciziei nr. 373/2001 apare ca tardivă, termenul de o lună fiind împlinit la 18 noiembrie 2001 (o lună de la pronunţare).
O altă calificare a cererii petiţionarului pentru anularea deciziei susmenţionate, nu este prevăzută în legislaţia română.
Analiza excepţiei de ordine publică de necompetenţă pentru incompatibilitatea judecătorilor a făcut obiectul dosarului nr. 261/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti care s-a pronunţat irevocabil prin Decizia nr. 532/R-C din 11 mai 2007.
În privinţa autorităţii de lucru judecat – excepţie prevăzută de art. 166 C. proc. civ. şi nu de art. 163 C. proc. civ. (care priveşte excepţia de litispendenţă) – a sentinţei nr. 3000/1996 în raport cu Decizia atacată, termenul de sesizare al instanţei (23 mai 2007) depăşeşte termenul prescris de lege şi face imposibilă analiza acestui raport.
Aşa fiind, cererea petiţionarului împotriva deciziei nr. 373/R/C din 17 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de M.I., administrator al SC L. SRL,. împotriva deciziei nr. 373/R/C din 17 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3512/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3515/2008. Comercial → |
|---|
