ICCJ. Decizia nr. 3515/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3515/2008
Dosar nr. 22429/3/2006
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2023 din 4 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.S. SRL împotriva pârâtului M.T.C.T., constatându-se că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1 februarie 2002 referitoare la plata integrală a preţului şi reactualizarea investiţiei în cuantum de 220.292 dolari S.U.A. prin varianta aportului la capital.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligaţia reclamantei - pârâte la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 8 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni cu plata în rate din 1 februarie 2002.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu şi-a întemeiat în drept acţiunea, iar cererea reconvenţională este nulă pentru că a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant legal al Ministerului.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că între părţi s-au stabilit raporturi contractuale primare pârâtul a transmis reclamantei dreptul de proprietate asupra unui număr de 181.545 acţiuni, cu contravaloarea nominală de 25.000 lei fiecare, în sumă totală de 4.538.625.000 lei, reprezentând 97,9740% din valoarea capitalului social subscris al SC V. SA Buşteni la preţul de 15.004.694.250 lei, iar pârâtul şi-a asumat obligaţia efectuării unei investiţii /aport de capital în valoare totală de 220.292 dolari S.U.A.
S-a reţinut de asemenea, că reclamanta şi-a îndeplinit integral obligaţia de plată a petentei- acţiuni cumpărate, precum şi pe aceea de efectuare a investiţiei prin aport la capital.
Prin sentinţa nr. 175 din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de M.T.C.T. împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că Tribunalul a procedat greşit când a constatat că D.G.J. din M.T.C.T. nu are calitate de reprezentant prin simpla observare a anexei la Ordinul nr. 193/2004 fără alt temei de fapt şi de drept, în raport de susţinerile şi înscrisurile depuse la dosar.
S-a considerat că prin anularea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale au fost încălcate norme şi principii de drept cu relevanţă în asigurarea dreptului la apărare, fapt ce a pricinuit vătămarea pârâtului.
Prin sentinţa comercială nr. 1035 din 24 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea precizată formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul la emiterea unui înscris către reclamantă, privitor la constatarea ca îndeplinită a obligaţiei de investiţie conform contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1 februarie 2002.
Cererea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată.
În rejudecare, instanţa a reţinut că reclamanta a depus o cerere prin care a modificat acţiune introductivă conform art. 132 C. proc. civ., transformând acţiunea în constatare, în obligaţie de a face, respectiv de emitere a unui înscris privind constatarea investiţiei angajate de reclamantă.
În raport de actele depuse la dosar, s-a considerat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul din 1 februarie 2002, atât în ce priveşte plata preţului acţiunilor, cât şi realizarea investiţiei – în forma aportului la capital, astfel că s-a dispus obligarea pârâtului la eliberarea unui înscris din care să rezulte această situaţie.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a apreciat că este neîntemeiată faţă de împrejurarea că prin aceasta s-a solicitat îndeplinirea obligaţiei art. din contract or, din probele administrate a rezultat că această obligaţie a fost îndeplinită.
Apelul formulat de pârât împotriva sentinţei a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 566 din 19 noiembrie 2007, schimbându-se în parte sentinţa, în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei aşa cum a fost modificată – ca nefondată.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate au fost menţinute.
În considerentele deciziei s-a reţinut că sunt fondate criticile recurentei cu privire la soluţia dată cererii principale, întrucât prin contract părţile nu au stabilit nici o obligaţie în sarcina vânzătorului de a emite un înscris constatator din care să rezulte îndeplinirea investiţiei angajate de aceasta, motiv pentru care reclamanta nu are temei să solicite însă obligarea pârâtului la emiterea unui asemenea înscris.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a considerat că rezolvarea dată acesteia este corectă, în contextul în care reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a transmis pârâtului - reclamant documentele care – în opinia sa - probează realizarea investiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs se susţin următoarele:
- Greşit s-a reţinut, în considerentele deciziei, că reclamanta nu are temei să solicite obligarea pârâtului la emiterea înscrisului solicitat, interpretându-se greşit prevederile contractului.
Recurent invocă în acest sens prevederile art. 8 şi art. 1 din actul adiţional care prevăd în mod expres că investiţiile/aport la capital se consideră realizate integral la data înregistrării la O.R.C. a majorării capitalului social.
- Prevederile contractuale stabilesc în mod clar modalitatea de recunoaştere a investiţiilor realizate, iar Decizia atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a acestora.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Modul în care instanţele anterioare au procedat la soluţionarea cauzei deduse judecăţii încalcă prevederile procedurale ce vizează efectele casării în raport de prevederile art. 297 C. proc. civ.
Astfel instanţa de fond a acceptat în mod nelegal modificarea acţiunii de către reclamantă după casarea cu trimitere spre rejudecare dată de Curtea de Apel Bucureşti – prin hotărârea nr. 175 din 5 aprilie 2006.
A procedat în mod nelegal pentru că, o modificare sau întregire de acţiune nu poate avea loc în faza rejudecării cauzei, ca urmare a casării cu trimitere, deoarece în această fază procesuală judecata se desfăşoară în limite precis determinate ce nu pot fi depăşite sau ignorate prin soluţionarea unui obiect al acţiunii, care nu era formulat la momentul la care s-a judecat prima dată cauza.
În atare situaţie, atât instanţa fondului cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri nelegale, iar modul în care acestea au procedat echivalează cu o nesoluţionare a fondului pricinii motiv pentru care, în raport de prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se impune admiterea recursului cu consecinţa casării atât a deciziei atacate cât şi a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în limitele investirii iniţiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 566 din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 1035 din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3514/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3518/2008. Comercial → |
|---|
