ICCJ. Decizia nr. 3518/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3518/2008
Dosar nr. 26742/3/2006
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6606, pronunţată la data de 17 mai 2007, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a respins cererea principală formulată de reclamanta SC N.M.I. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R.P. SA, a admis, în parte, cererea reconvenţională şi a dispus rezilierea contractului de închiriere din 27 septembrie 2004, încheiat între părţi, respingând, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei reconvenţionale – la plata sumei de 7.000 ron, reprezentând contravaloare energie electrică şi a sumei de 20.000 ron, reprezentând contravaloarea distrugerilor provocate de aceasta.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în ce priveşte cererea principală, că probele administrate atestă că pârâta a pus la dispoziţia reclamantei toate utilităţile necesare desfăşurării activităţii, inclusiv cele de alimentare cu apă potabilă şi de canalizare, iar, cu referire la cererea reconvenţională, că pârâta reconvenţională, în calitate de locatar a încălcat obligaţiile asumate prin art. 4, art. 7 şi art. 10 din contract, privind menţinerea şi predarea spaţiului în bună stare către locator şi nu a emis preavizul prevăzut de art. 10, iar, în dovedirea pretenţiilor solicitate, nu s-au administrat probe care să ateste existenţa prejudiciului.
Apelul formulat de reclamanta - pârâtă reconvenţională SC N.M.I. SRL împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 41, pronunţată la data de 25 ianuarie 2008.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar, examinând sentinţa apelată în raport cu actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, a considerat că nu pot fi reţinute criticile aduse instanţei de fond referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt, la greşita interpretare a convenţiei sau la culpa exclusivă a intimatei, conform art. 998 – art. 999 C. civ., în distrugerea punctului T. şi a staţiei electrice, cât timp, din probele administrate, rezultă că acestea au fost vandalizate de persoane necunoscute, iar solicitarea de rebranşare la energia electrică se putea face de chiriaş în baza contractului de închiriere, atitudinea apelantei fiind analizată în legătură cu hotărârea sa de a părăsi spaţiul închiriat şi de a demonta infrastructura, fapte ce echivalează cu o încetare în fapt a contractului, apreciind ca lipsite de relevanţă, atât argumentarea apelantei că nu mai era în măsură să respecte clauzele 4 şi 7 din contract, cât şi indicarea greşită a temeiului de drept în cererea principală pentru pronunţarea soluţiei în fond şi considerând nedovedită, conform art. 1169 C. civ., afirmaţia că modificarea obiectului de activitate al societăţii intimate relevă culpa sa exclusivă în încetarea contractului.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă pârâtă SC N.M.I. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând „casarea sentinţei şi deciziei şi, pe fond, admiterea cererii principale, astfel cum a fost formulată şi precizată şi respingerea cererii reconvenţionale".
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al probelor administrate în stabilirea situaţiei de fapt, considerând, nejustificat, că nu a fost îndeplinită ipoteza prevăzută la art. 11 din contract şi nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, calificând drept simplă afirmaţie faptul că prin încetarea contractului nu se urmărea decât construirea unor cartiere rezidenţiale – recurenta neprecizând relevanţa susţinerilor vizând fondul cauzei faţă de Decizia atacată, din perspectiva cerinţelor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului litigiului şi nedezvoltând în niciun fel motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., spre a putea fi analizat.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului, considerând în principal că aspectele evocate în motivarea acestei cereri nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 şi că acestea sunt neîntemeiate.
Recursul este nefondat.
Astfel, cum potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greşită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătoreşti numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că aspectele invocate de recurentă, vizând greşita stabilire a situaţiei de fapt prin interpretarea probelor administrate, inclusiv a actului juridic dedus judecăţii ca înscris depus în probaţiune, nu se circumscriu acestor ipoteze şi nu justifică invocarea precitatului motiv de recurs.
Este de observat că critica lipsei de stăruinţă a instanţei de apel pentru clarificarea aspectului evocat de recurentă nu-şi găseşte justificare în dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ştiut fiind că rolul activ al instanţei nu este un mijloc de promovare a conduitei procesuale arbitrare a părţilor, aşa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.M.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 41 din 25 ianuarie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3515/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3523/2008. Comercial → |
|---|
