ICCJ. Decizia nr. 36/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 36/2008
Dosar nr. 421/2/2007
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa arbitrală nr. 229 din 7 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 139/2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREŞTI şi a obligat-o pe pârâta SC S.I. SA BUCUREŞTI la plata către reclamantă a sumei de 416.947,7 RON reprezentând valoarea facturilor fiscale neachitate nr. 3.555.653 din 15 martie 2005 şi 355.701 din 6 aprilie 2005, emise pentru contravaloarea unor trase suplimentare aferente perioadei septembrie 2004-februarie 2005, conform contractelor nr. 1/654/2003 şi 1/1044/2005, încheiate între părţi. A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 19.641,96 RON reprezentând cheltuieli de arbitrare.
Pentru a hotărâ astfel, tribunalul arbitral a reţinut în esenţă incidenţa prevederilor art. 969 C. civ., cu raportare la contractele încheiate între părţi, sens în care a statuat că în art. 30 din contracte, părţile au prevăzut taxele şi tarifele, actualizate periodic conform legii.
A mai reţinut că, deşi părţile au avut puncte diferite de vedere cu privire la cuantumul sumelor datorate, reclamanta şi-a dovedit modul de calcul cu contractele încheiate şi cu facturile anexate la dosar.
Totodată, a făcut aplicarea art. 969, 1066 şi 1073 C. civ., precum şi art. 274 C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 66 din 15 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a sentinţei arbitrale şi a respins tot, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de petenta SC S.I. SA BUCUREŞTI, în contradictoriu cu intimata C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREŞTI. A restituit ca nedatorată, către petentă, suma de 3.678 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, din totalul de 7.356 lei.
În ce priveşte cererea de suspendare a executării, având în vedere că această suspendare s-a solicitat până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, curtea de apel a apreciat-o neîntemeiată şi a respins-o cu această motivare, arătând şi că simpla împrejurare că suma cu care petenta a căzut în pretenţii este importantă nu este în măsură a înlătura caracterul executoriu recunoscut de art. 367 şi urm. C. proc. civ., hotărârilor arbitrale.
Acţiunea în anulare a fost apreciată ca fiind neîntemeiată şi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi la dispoziţiile art. 1 C. civ., întrucât aceste prevederi legale instituie principiul neretroactivităţii legii civile, în timp ce în speţă dispoziţiile a căror aplicare se contestă fac parte din tariful aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREŞTI care nu are putere de lege.
Privind încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., a arătat că petenta nu a precizat în concret în ce modalitate şi sub ce aspect au fost nesocotite aceste dispoziţii, critica fiind fără substanţă şi tinzând la a pune în discuţie temeinicia hotărârii arbitrale, peste prevederile exprese ale art. 364 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei mai sus-menţionate a declarat recurs pârâta SC S.I. SA BUCUREŞTI, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecându-se fondul cauzei, respingerea acţiunii arbitrale, ca neîntemeiate şi nefondate.
A mai solicitat ca, în temeiul art. 4041 C. proc. civ. şi urm., să se dispună întoarcerea executării, deoarece SC S.I. SA a achitat suma de 448.392,07 lei pretinsă de intimata-reclamantă şi, de asemenea, cheltuieli de judecată la Tribunalul arbitral, la Curtea de Apel Bucureşti, precum şi în recurs.
Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta susţine în esenţă că instanţa judecătorească care a soluţionat acţiunea în anulare a depăşit atribuţiile judecătoreşti, substituindu-se puterii legislative, atunci când a reţinut că Tariful aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREŞTI nu are putere de lege, pentru că acest tarif întruneşte toate condiţiile necesare considerării sale ca fiind un act normativ; în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că greşit a fost admisă acţiunea arbitrală şi respinsă ulterior acţiunea în anulare, întrucât în speţă, cauza acţiunii (temeiul juridic) în specificul ei concret l-a constituit aplicarea sau neaplicarea tarifului prevăzut la pct. 25 din norma juridică „Tarife pentru servicii auxiliare", care în opinia intimatei-reclamante trebuia să se aplice pentru perioada 01 septembrie 2004 – 07 februarie 2005, adică într-o perioadă în care această normă era considerată ca fiind inexistentă, or, instanţele, prin soluţiile pronunţate, au nesocotit astfel prevederile art. 966 C. civ., privind cauza ilicită, art. 968 C. civ., privind bunele moravuri şi ordinea publică şi art. 970 C. civ., privind executarea convenţiilor cu bună credinţă.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În ce priveşte prima critică formulată de recurenta-pârâtă în recurs, se constată că nu este fondată, întrucât curtea de apel nu a depăşit atribuţiile judecătoreşti în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., invocate eronat de recurentă, ci a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., atât timp cât este instituit principiul neretroactivităţii legii civile, dar, în speţă, normele prevăzute în tarif nu vizează ordinea publică, ci sunt prevederi care se aplică exclusiv raporturilor contractuale intervenite între părţile în litigiu.
Referitor la cea de-a doua critică, privind inalicabilitatea tarifului solicitat conform pct. 25 din „Tarifele pentru servicii auxiliare", pentru prestaţiile efectuate în perioada 01 septembrie 2004 - 07 februarie 2005, se constată că este, de asemenea, nefondată, întrucât, pe de o parte, în raport de obiectul cauzei, nu rezultă în ce mod au fost încălcate dispoziţiile legale menţionate de către reclamantă, aşa cum corect a reţinut şi curtea de apel, iar pe de altă parte, examinarea aplicabilităţii sau inaplicabilităţii respectivului tarif priveşte fondul cauzei, or, invocarea dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., determină o analiză a hotărârii arbitrale sub aspectul strict al încălcării ordinii publice, bunelor moravuri sau dispoziţiilor imperative ale legii, ceea ce, în speţă, nu s-a constatat, -şi nu o reexaminare în fond a litigiului, ceea ce este interzis pe această cale.
În consecinţă, reţinându-se că pârâta SC S.I. SA BUCUREŞTI nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute să conducă la desfiinţarea sentinţei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.I. SA BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 66 din 15 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 30/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 38/2008. Comercial → |
|---|
