ICCJ. Decizia nr. 3626/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3626/2008
Dosar nr. 1940/1/2008
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 37/CC din 13 decembrie 2006, Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 de la SC I. SA Iaşi şi a dispus comunicarea hotărârii la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi, în vederea menţionării în registru şi publicării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, la data rămânerii definitive şi irevocabile.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC I. SA Iaşi, arătând că această majorare de capital s-a aprobat în vederea realizării de către acţionarul SC A.I. SRL Ploieşti a obligaţiei de investiţie prevăzută în contractul de privatizare din 9 mai 2003, încheiat cu A.P.A.P.S., iar realizarea investiţiilor pentru dezvoltarea societăţii se face prin majorarea de capital social.
Prin această majorare a capitalului social, nu se încalcă nici un drept al acţionarilor minoritari, care, conform Legii nr. 31/1990, pot subscrie acţiuni în perioada de preemţiune, proporţional cu cota deţinută de fiecare.
A mai arătat apelanta că intimata SIF M. SA Bacău se află în eroare cu privire la faptul că hotărârea A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 este lovită de nulitate absolută, deoarece structura acţionariatului nu ar corespunde realităţii. Mai mult, a considerat apelanta, hotărârea A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 este legală şi nu a încălcat drepturile acţionarilor minoritari, ci, dimpotrivă, cifra cu care SC I.2 SA Ploieşti a majorat capitalul social a intrat efectiv în numerar în contul societăţii.
Apelul declarat de pârâta SC I. SA Iaşi a fost respins prin Decizia nr. 76 din 3 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială.
În motivarea deciziei, Curtea a reţinut, în esenţă, că apelul este nefondat, întrucât instanţa de fond corect a admis acţiunea şi a anulat hotărârea A.G.E.A. din 28 aprilie 2006, dat fiind că hotărârea din 28 aprilie 2006 a fost dată fără a se ţine cont de împrejurarea că precedenta majorare de capital fost înlăturată (atât pentru majorarea din 10 octombrie 2005, cât şi pentru cea din 19 decembrie 2005).
Pârâta SC I. SA Iaşi a declarat recurs împotriva acestei decizii, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 650 din 20 februarie 2008 a admis recursul pârâtei SC I.2 SA Iaşi cu consecinţa modificării deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată.
S-a reţinut că din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, a rezultat că în mod eronat s-a reţinut de către instanţa de apel că majorarea capitalului s-a făcut pe o structură a acţionariatului care nu corespunde nulităţii.
Faţă de această situaţie, soluţia instanţei de apel, bazată pe motivarea că hotărârea din 28 aprilie 2006 a A.G.E.A. a SC I.2 SA Iaşi a fost adoptată fără a se ţine seama că precedenta majorare de capital social a fost invalidată de către instanţa de judecată este greşită iar menţinerea hotărârii instanţei de fond nu are o bază reală şi legală.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare SIF M. SA care a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 3483 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 1946/1/2008.
În contra aceleiaşi decizii pronunţată în recurs, SIF M. SA a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esenţă, că în cauză s-au dat două hotărâri potrivnice respectiv Decizia nr. 2 din 8 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 5804/45/2006 şi Decizia nr. 650 din 20 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 10650/99/2006, hotărâri care privesc noua şi aceeaşi pricină – majorarea capitalului social cu suma de 12.000.000 ron conform hotărârii din 10 octombrie 2005 şi finalizată conform hotărârii Curţii de Apel SC I.2 SA Iaşi din 28 aprilie 2006 – între aceleaşi persoane, când aceeaşi calitate.
În consecinţă, revizuenta a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să se anuleze Decizia nr. 650 din 20 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 10650/99/2006, care este contrară deciziei nr. 2 din 8 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul nr. 5804/45/2006.
Intimata a depus întâmpinare prin care a susţinut că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest text de lege, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, în opinia intimatei în cauză nu există două hotărâri contradictorii pronunţare în dosare diferite.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate."
În speţă cererea este admisibilă întrucât conţine elementele formale la care face referire art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neputând fi primită susţinerea intimatei.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între Decizia instanţei de recurs şi cealaltă hotărâre invocată de revizuentă nu există contrarietate de hotărâri, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Astfel litigiul soluţionat în dosarul nr. 5804/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi a avut ca obiect anularea hotărârii A.G.E.A. din 10 octombrie 2005, iar în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 10650/99/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, obiectul litigiului îl constituie anularea hotărârii a A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 de la SC I.2 SA Iaşi.
Condiţia ca cele două hotărâri să fie pronunţate în aceeaşi cauză nu este îndeplinită atunci când primul proces a avut ca obiect anularea hotărârii nr. 3 din 10 octombrie 2005 a SC I.2 SA Iaşi, iar cel de-al doilea anularea hotărârii A.G.E.A. din 28 aprilie 2006 a SC I.2 SA Iaşi. Susţinerile revizuentei în sensul că ce-a de-a doua hotărâre – Decizia nr. 650 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 10650/99/2006 – rezolvă greşit problema majorării capitalului social al SC I.2 SA Iaşi nu pot fi analizate, deoarece instanţa de revizuire nu este o instanţă de control judiciar şi nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta SIF M. SA împotriva deciziei nr. 650 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3624/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3666/2008. Comercial → |
|---|
