ICCJ. Decizia nr. 3675/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3675/2008
Dosar nr. 5491/121/2007
Şedinţa publică din 4 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2617 din 4 decembrie 2007, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei SNTFM C.M. SA Bucureşti – sucursala de marfă Galaţi prin care a solicitat obligarea pârâtei SC S.S.V.M.U.G.C.S. SA Bucureşti la plata sumei de 117.578,09 lei daune reprezentând contravaloarea folosinţei bunurilor proprietatea sa deţinute fără titlu în 2006; la predarea spaţiilor, terenurilor şi mijloacelor fixe, deţinute în baza contractelor de închiriere din 2005 şi procesului verbal de predare - primire, evacuarea pârâtei din aceste spaţii, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că între părţi s-au încheiat contractele din 2005 pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, având ca obiect închirierea de terenuri, spaţii şi mijloace fixe aparţinând sucursalei Galaţi cu locaţie la revizia vagoane marfă Barboşi; că potrivit art. 15 pct. A din ambele contracte, acestea au încetat de plin drept la expirarea termenului de valabilitate, în speţă neintervenind tacita relocaţiune, că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a folosit aceste spaţii conform art. 1169 C. civ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 37/A din 11 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că reclamanta nu şi-a probat susţinerile formulate, că anexele 1, 2 şi 3 ataşate la procesele verbale de predare-primire din 17 februarie 2006 nu sunt semnate de pârâtă, iar prin hotărârea nr. 2.3 din 24 februarie 2006 acţionarii societăţii au decis închiderea staţiei de spălare şi datorită acestui lucru rezultă că bunurile nu au fost folosite de pârâtă pentru a se pretinde chiria din anul 2006.
Curtea de Apel Galaţi a mai reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, reclamanta s-a obligat să plătească vânzătorului toate cheltuielile şi taxele aferente terenurilor şi bunurilor cu care urma să-şi desfăşoare activitatea, care reveneau organelor fiscale, obligaţia de plată a chiriei către reclamantă fiind excedentară faţă de convenţia părţilor.
Împotriva menţionatei decizii reclamanta SNTFM C.M. SA Bucureşti, sucursala de marfă Galaţi, a declarat recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, iar în fond admiterea acţiunii sale.
În criticile formulate recurenta reclamantă susţine în esenţă următoarele:
Prin prima critică invocată, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta reclamantă susţine că Decizia din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât Curtea de Apel Galaţi nu a analizat toate capetele de cerere, respingând formal apelul pe o motivare succintă, fără să ia în consideraţie probele administrate în cauză, aceasta fiind netemeinică şi nelegală.
Prin a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică hotărârea pronunţată de instanţa de apel pentru încălcarea şi aplicarea greşită a legii, interpretarea greşită a probelor administrate în cauză, reţinându-se că societatea sa nu a făcut dovada folosirii bunurilor de pârâtă începând cu anul 2006, ignorând voit contractul de prestări servicii din 2006, dovezile derulării acestuia, anexele, procesele verbale de predare primire a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de închiriere, care sunt semnate şi ştampilate de pârâtă, a clauzelor contractelor menţionate, cu referire la art. 17 din contractele de închiriere şi art. 7.2 lit. g) din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 29 octombrie 2003. Recurenta reclamantă critică lipsa rolului activ al judecătorilor în aflarea adevărului şi administrarea probelor pe care le consideră utile cauzei.
Recursul reclamantei este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Astfel se constată că deşi la baza raporturilor dintre părţi au stat contractele de închiriere din 2005, pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, în raport de situaţia de fapt, în mod greşit a reţinut Curtea de Apel Galaţi că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 1169 C. civ., fără să ia în consideraţie actele care atestă semnătura şi ştampila pârâtei şi desfăşurarea activităţii acesteia în locaţia din Barboşi Triaj.
Motivul de recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează greşita interpretare a clauzelor contractelor încheiate, contracte ce constituie legea părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ., este întemeiat. Critica invocată ce vizează interpretarea probelor şi netemeinicia soluţiei din apel, nu va fi analizată de Curte întrucât dispoziţiile art. 10 şi art. 11 C. proc. civ. sunt abrogate şi nu mai pot fi invocate drept motive de recurs.
Criticile recurentei privind greşita interpretare a clauzelor contractelor, a anexelor la contracte, a proceselor verbale sunt întemeiate, instanţa de apel ignorând interpretarea făcută obiectului contractelor din 2005, respectiv la ce anume s-a obligat pârâta prin acestea – art. 9, şi dacă şi-a executat aceste obligaţii – care este sancţiunea în caz de neexecutare, a locului în care pârâta îşi desfăşoară activitatea de prestări servicii conform contractului din 2006 şi a actelor adiţionale la acesta.
Măsura în care pretenţiile reclamantei sunt justificate nu a fost pe deplin stabilită de instanţe care nu au fost preocupate în a verifica dacă pârâta şi-a desfăşurat activitatea în locaţia ce a făcut obiectul contractelor de închiriere, dacă bunurile ce au făcut obiectul acestora, menţionate în anexele şi procesele verbale de predare - primire au fost folosite şi restituite reclamantei, în ce măsură părţile şi-au respectat obligaţiile contractuale.
Procedând astfel, instanţa de apel a dat o soluţie nelegală, deoarece, potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale în aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei soluţii temeinice şi legale, putând ordona administrarea probelor pe care le considera necesare şi utile chiar dacă părţile se împotriveau.
Cu ocazia rejudecării apelului, instanţa urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare.
Aşa fiind, pentru a asigura o dezbatere echitabilă a motivelor de apel, pentru stabilirea situaţiei de fapt, Curtea urmează a dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., casarea deciziei din apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanţa de apel să ordone acele probatorii de natură a-i forma convingerea în dezlegarea corectă a pricinii şi în stabilirea corectă a situaţiei de fapt ce urmează a fi apreciată în raport de clauzele convenite în contractele dintre părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SNTFM C.M. SA Bucureşti, sucursala de marfă Galaţi, împotriva deciziei nr. 37/A din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3674/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3679/2008. Comercial → |
|---|
