ICCJ. Decizia nr. 3666/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3666/2008
Dosar nr. 5055/2/2007
Şedinţa publică din 4 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 226 din 23 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 5055/2/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale nr. 134 din 13 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosar nr. 76/2006 formulată de pârâta CN A.P.D.M. SA împotriva SC U.O.T. SA şi Ministerul Transporturilor Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în esenţă că prin sentinţa arbitrală nr. 134/2007 s-au respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Bucureşti şi s-a admis acţiunea reclamantei SC U.O.T. SA cu consecinţa obligării pârâtei CN A.P.D.M. SA la plata sumei de 9.477.408,27 lei cu titlu de prejudiciu şi 290.814,50 lei cheltuieli de arbitrare.
De asemenea, arată curtea de apel, faţă de problemele multiple pe care le ridică litigiul, s-a pus în discuţie excepţia prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, întrucât aceasta fiind o excepţie legată de investirea instanţei primează în ordinea soluţionării excepţiilor invocate.
În consecinţă, constatând incidenţa textului legal anterior invocat, raportat la art. 17 din lege în sensul că nu operează o scutire de la îndeplinirea acestei obligaţii şi reţinând refuzul pârâtei de a achita taxa judiciară de timbru fixată de instanţă în sumă de 50.425 lei, a aplicat sancţiunea anulării acţiunii ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta CN A.P.D.M. SA Galaţi criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că instanţa a soluţionat greşit excepţiile invocate atât în privinţa ordinii lor cât şi a fondului.
Astfel, în privinţa taxei judiciare de timbru, greşit s-a considerat că aceasta este datorată deşi pârâta este scutită de plată, în considerarea calităţii sale de autoritate portuară aflată în subordinea Ministerului Transporturilor ce administrează, în numele statului domeniul public din porturi.
Sub un alt aspect au fost nesocotite prevederile art. 29 alin. (1) şi (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 146/1997, care obliga instanţa să-i comunice în scris cuantumul taxei judiciare de timbru, obligaţie neîndeplinită în speţă.
Astfel, arată recurenta, nu s-a dispus plata unei taxe judiciare de timbru, care nu a fost determinată prin încheiere, şi nu s-a stabilit ordinea de soluţionare a excepţiilor în condiţiile în care s-a invocat şi necompetenţa instanţei comerciale derivată din natura litigiului calificat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este întemeiat.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau al cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Aceste dispoziţii legale au fost nesocotite în condiţiile în care, Curtea de Apel, nu a stabilit o atare obligaţie în sarcina pârâtei pentru primul termen de judecată din 19 octombrie 2007, când i-a solicitat acesteia să depună o notă privind calculul taxei de timbru, deşi faţă de obiectul cererii – de anulare a sentinţei arbitrale – era evident că se impunea achitarea unei taxe la valoarea pretenţiilor soluţionate prin hotărârea contestată.
De altfel, la această concluzie a ajuns şi instanţa la termenul din 16 noiembrie 2007, dată la care, faţă de împrejurarea că s-a achitat suma de 10 lei a reţinut că urmează a fi depusă o diferenţă de 50.425 lei.
La acelaşi termen de judecată s-a invocat însă şi excepţia necompetenţei materiale şi a litispendenţei, iar instanţa fără a stabili o ordine de soluţionare a excepţiilor a acordat cuvântul în legătură cu toate acestea, şi în final a procedat la anularea acţiunii ca fiind insuficient timbrată.
Astfel, în lipsa unei reglementări exprese, instanţa trebuia să deducă ordinea de soluţionare a excepţiilor procesuale în funcţie de caracterul şi efectele produse de excepţiile respective.
În consecinţă, excepţia insuficientei timbrări primează celei referitoare la necompetenţă, pentru că instanţa nu poate să pună în discuţia părţilor alte probleme legate de soluţionarea cauzei deduse judecăţii, înainte de a fi achitată taxa de timbru.
În concluzie, recursul pârâtei este întemeiat şi va fi admis conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care după citarea pârâtei cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru legal datorate, în funcţie de îndeplinirea sau nu a acestei obligaţii, va pune în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale şi a litispendenţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CN A.P.D.M. SA Galaţi împotriva sentinţei nr. 226 din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3626/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3668/2008. Comercial → |
|---|
