ICCJ. Decizia nr. 3668/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3668/2008
Dosar nr. 1049/64/2006
Şedinţa publică din 4 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea comercială înregistrată la 1 iulie 2005 la Tribunalul Covasna, reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Sf. Gheorghe la plata sumei de 18.308.396.621 lei daune interese reprezentând prejudiciul suferit pentru neexecutarea obligaţiei de predare a imobilului vândut, constatate de administratorul său judiciar prin raportul privind cauzele care au condus la încetarea raportului de plăţi, depus în dosarul nr. 1144/S/2004 la Tribunalul Covasna, invocând dispoziţiile art. 1082, art. 1321 şi art. 1313 C. civ.
Reclamanta a susţinut în motivarea acţiunii că la 18 septembrie 2000 a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Sf. Gheorghe (magazin alimentar), achitând un avans de 50.000.000 lei vechi.
La 9 octombrie 2001, între părţi s-a încheiat un contract autentic cu acelaşi obiect, reclamanta achitând preţul vânzării integral de 3.151.500.000 lei vechi şi că pârâta i-a predat imobilul menţionat la 11 februarie 2005 conform procesului-verbal de predare-primire, acesta fiind ocupat în această perioadă de chiriaşul SC E. SRL, fapt ce a condus la pierderi de 18.308.396.621 lei vechi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a cerut respingerea acţiunii reclamantei, invocând cauza de exonerare a răspunderii sale pentru plata daunelor interese conform art. 1082 C. civ., întrucât neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
Pârâta a mai susţinut că reclamanta nu a înregistrat nici o lipsă de beneficiu reală întrucât a cunoscut la momentul contractării de existenţa unui drept litigios asupra spaţiului cumpărat, că însuşi reclamanta nu şi-a putut materializa acest drept în justiţie, că din contractul de credit din 2002, din contractele de garanţie imobiliară, din dosarele execuţionale şi din dosarul de faliment al reclamantei rezultă că societatea sa i-a achitat reclamantei 16.788.500.000 lei, în contul creditorului MISR R.B.
Totodată din raportul administratorului judiciar rezultă că reclamanta era acţionar la patru societăţi comerciale şi că din evoluţia încasărilor pentru 2000-2003, rezultă o creştere a veniturilor de la 23 miliarde lei vechi la 91 miliarde lei vechi, astfel că nu se poate vorbi de o pierdere reală şi efectivă suferită de reclamantă.
Tribunalul Covasna prin sentinţa civilă nr. 912 din 22 septembrie 2005 a respins acţiunea reclamantei SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a avut cunoştinţă încă de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare (18 septembrie 2000) despre împrejurarea că imobilul în cauză este afectat de procese – dosar nr. 1862/1999 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 273 din 25 iulie 2000 a Tribunalului Covasna – şi şi-a asumat riscul de nefolosinţă imediată; s-a mai reţinut interesul reclamantei pentru cumpărarea bunului litigios la data perfectării contractelor datorită preţului scăzut, situaţiei juridice a imobilului, garanţiile pe care pârâta le-a instituit reclamantei, aspect ce rezultă din clauzele contractului; că reclamanta nu poate aduce în justificarea acţiunii sale propria sa turpitudine, art. 108/1 alin. (4) C. proc. civ.; că pârâta a depus toate diligenţele pentru predarea imobilului, acţiunea în evacuare a terţei SC E.P.C. SRL, promovată de aceasta fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 294 din 20 martie 2002 a Tribunalului Covasna şi Decizia nr. 554/R din 11 iulie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 1021, teza ultimă, C. civ.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta nu şi-a dovedit daunele interese solicitate, raportul administratorului judiciar invocat, fiind contestat de creditorii din dosarul nr. 1144/2004 în care prin încheierea din 7 iulie 2004 s-a deschis procedura falimentului reclamantei debitoare, acţiunea de faţă fiind introdusă de administratorul judiciar al reclamantei fără încuviinţarea ori acceptul creditorilor sau al judecătorului sindic.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 181/Ap din 15 decembrie 2005, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2816 din 5 octombrie 2006, a admis recursul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 181/Ap din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, după rejudecare, a admis apelul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc împotriva sentinţei civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 201.609,35 lei daune interese, respingând restul pretenţiilor.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că pârâta este în culpă pentru neprezentarea situaţiei reale a imobilului la încheierea contractului, aceasta urmând în baza art. 1321 C. civ. să-i plătească reclamantei daune interese pentru întârzierea în predarea imobilului vândut, în cuantumul stabilit în varianta a doua a expertizei contabile efectuate în cauză, prin completarea la expertiză.
Susţinerile pârâtei că reclamanta avea cunoştinţă de această situaţie, nu au fost dovedite întrucât din sentinţa civilă nr. 273 din 25 iulie 2000 nu rezultă că reclamanta cunoştea situaţia imobilului, aceasta nefiind parte în proces.
Acţiunea de reziliere a contractului şi evacuare formulată de reclamantă împotriva chiriaşului a fost promovată după cumpărarea imobilului, la fel şi cererea de intervenţie formulată în cadrul contestaţiei la executare.
Instanţa a mai reţinut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că preţul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nu a fost stabilit corespunzător valorii imobilului.
Împotriva menţionatei decizii, au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta reclamantă SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L. IPURL Odorheiu Secuiesc invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică Decizia din apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii în tot a cererii sale, obligării pârâtei la plata sumei de 1.830.839,66 lei daune interese, conform art. 1321, art. 1084 – art. 1086 şi art. 1324 C. civ.
În criticile formulate, recurenta reclamantă susţine în esenţă că greşit instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, luând în considerare numai beneficiul nerealizat, nu şi pierderea reală suferită, în condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii pârâtei de întocmire a unei contraexpertize în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc. civ., optând pentru completarea raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză în varianta a doua de calcul a daunelor.
Recurenta reclamantă mai susţine că daunele-interese solicitate, reprezintă practic fructele neculese ale bunului nepredat, statuate de art. 1324 C. civ. şi constituie vătămarea cumpărătorului prevăzută şi sancţionată de art. 1321 C. civ.
Recurenta pârâtă SC C. SA Sf. Gheorghe invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., critică Decizia Curţii de Apel Braşov pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În mod concret recurenta pârâtă susţine, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că Decizia din apel cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii cu privire la buna credinţă a vânzătorului, respectiv a societăţii sale, care a adus la cunoştinţă reclamantei că spaţiul ce a făcut obiectul contractului era ocupat de un terţ, în raport de situaţia de fapt şi de actele dosarului.
De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia cu referire la neaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 1082 şi art. 971 C. civ., în condiţiile în care reclamanta-cumpărătoare nu a înregistrat o lipsă reală de beneficiu întrucât spaţiul a rămas neexploatat în toată această perioadă, respingându-se efectuarea contraexpertizei solicitate de societatea sa pentru clarificarea acestui aspect, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta pârâtă mai susţine că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, în condiţiile în care s-a dovedit că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, motiv întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia din apel încalcă dispoziţiile art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958 în sensul stabilirii termenului general de prescripţie de 3 ani a dreptului la acţiune al reclamantei în raport de data introducerii acţiunii şi data întocmirii actului de vânzare-cumpărare.
Recurenta pârâtă în recurs a invocat excepţia absolută a prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei cu referire la data la care a luat cunoştinţă de ocuparea spaţiului – 9 octombrie 2001, respectiv 18 septembrie 2000- că instanţa de apel a interpretat greşit cele cinci cauze exoneratoare de răspundere pentru daune interese, daunele interese fiind nedatorate dacă cumpărătorul a avut cunoştinţă de existenţa acestora care împiedica predarea-primirea imobilului, dacă le-a acceptat şi în ciuda cunoaşterii lor, a urmărit cumpărarea imobilului (art. 1 – art. 3 din Decretul nr. 167/1954).
Recurenta pârâtă SC C. SA Sf. Gheorghe prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Recursul pârâtei este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Primul motiv al recurentei pârâte întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care susţine că Decizia pronunţată de instanţa de apel cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii cu privire la buna credinţă a societăţii sale care a adus la cunoştinţa reclamantei faptul că spaţiul ce a făcut obiectul contractului era ocupat de o altă societate comercială este fondat.
Astfel se constată că în raport de situaţia de fapt, încheierea la 18 septembrie 2000 a antecontractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Sf. Gheorghe, pentru care reclamanta cumpărătoare i-a plătit pârâtei un avans de 50 milioane lei vechi, iar la 9 octombrie 2001 între aceleaşi părţi s-a perfectat un contract autentic de vânzare-cumpărare cu acelaşi obiect, ocazie cu care reclamanta a plătit integral preţul, rezultă că preluarea imobilului s-a făcut de către reclamantă la data autentificării contractului.
Din situaţia de fapt reliefată de actele şi lucrările dosarului nr. 1862/1999, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 273 din 25 iulie 2000 a Tribunalului Covasna, rezultă că reclamanta a avut cunoştinţă încă de la data încheierii antecontractului, 18 septembrie 2000 de împrejurarea că imobilul în cauză era în litigiu, asumându-şi riscul de nefolosinţă imediată.
Cum reclamanta a cunoscut situaţia juridică, litigioasă, a imobilului aceasta a încheiat actul de cumpărare pe riscul său, neputând să invoce propria sa culpă, fapt dovedit şi de existenţa celor două hotărâri judecătoreşti, sentinţa civilă nr. 294 din 20 martie 2002 a Tribunalului Covasna şi Decizia nr. 554/R din 11 iulie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi de acţiunea reclamantei contra SC E.C.S. SRL, în mod greşit instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt.
Este de reţinut şi a doua critică a recurentei pârâte, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. prin care susţine interpretarea eronată de către Curtea de Apel Braşov a actului juridic dedus judecăţii, a schimbării naturii şi înţelesului vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la neaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 1082 şi art. 971 C. civ.
Deşi pârâta a depus toate diligenţele pentru predarea imobilului, formulând acţiuni în evacuare a chiriaşului SC E.P.C. SRL, greşit instanţa de apel a reţinut îndeplinirea în cauză a dispoziţiilor art. 1082 C. civ., în condiţiile în care nepredarea imobilului de către pârâtă cumpărătoarei-reclamante s-a datorat unor cauze străine ce nu-i pot fi imputate.
Critica întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la aplicarea dispoziţiilor art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei invocată de pârâtă nu poate fi primită întrucât aşa cum rezultă din acţiunea reclamantei şi din probe, reclamanta a luat cunoştinţă de prejudiciul suferit urmare raportului administratorului judiciar asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au condus la încetarea de plăţi a societăţii sale, administrator judiciar numit prin încheierea de şedinţă din 7 iulie 2004 a Tribunalului Sf. Gheorghe, efectuat în 2004 şi completat la 21 februarie 2005, aşa încât acţiunea formulată la 1 iulie 2005 în recuperarea debitului nu era prescrisă.
Recursul reclamantei este nefondat.
Cu privire la critica formulată în recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care susţine că Decizia din apel este nelegală pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1084 – art. 1086, art. 1321 şi art. 1324 C. civ. este nefondată.
Art. 1321 C. civ. reglementează răspunderea vânzătorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de predare a imobilului către cumpărător, daunele interese datorate, iar art. 1084-1086 C. civ. stabileşte cuantumul daunelor interese, care nu poate depăşi prejudiciul suferit.
Susţinerea recurentei reclamante că soluţia instanţei de apel este greşită, pentru neobligarea pârâtei la plata integrală a daunelor interese solicitate şi refuzul efectuării contraexpertizei solicitate de pârâtă pentru calculul profitului net nu poate fi primită, faţă de aspectele analizate anterior.
În ceea ce priveşte critica recurentei reclamante prin care susţine nepronunţarea instanţei de apel pe contraexpertiza solicitată de pârâtă, este de reţinut că raportul de expertiză este un act de procedură şi ca atare el trebuie făcut în condiţiile prescrise de lege sub sancţiunea nulităţii, dar cum încuviinţarea probelor o face instanţa şi cum în cauză prin încheierea din 1 noiembrie 2007, pârâta a solicitat completarea raportului de expertiză contabilă cu obiectivele noi menţionate a fi soluţionate prin contraexpertiză, la care a renunţat şi cum punctul de vedere al expertului la obiecţiunile pârâtei au fost precizate prin înscrisul din acelaşi dosar, instanţa în virtutea rolului său activ corect a apreciat că nu se mai impune o contraexpertiză şi că sunt suficiente probele administrate pentru stabilirea situaţiei reale.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia din apel în sensul că va respinge apelul reclamantei şi va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L. IPURL Odorheiul Secuiesc împotriva deciziei nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L. IPURL Odorheiul Secuiesc împotriva sentinţei civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3666/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3674/2008. Comercial → |
|---|
