ICCJ. Decizia nr. 3643/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3643/2008
Dosar nr. 511/1259/2007
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 13 aprilie 2007, reclamanta SC T.M. SA, prin I.N., l-a chemat în judecată pe pârâtul C.E., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate existenţa şi întinderea prejudiciilor create societăţii de către pârât, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi obligarea acestuia la acoperirea pagubelor aduse societăţii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 1224/C din 21 decembrie 2007, Tribunalul Comercial Argeş a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că cazul pluralităţii de administratori, cum este şi în speţa de faţă, dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd răspunderea solidară a administratorilor pentru nerespectarea obligaţiilor privitoare la stricta îndeplinire a îndatoririlor legale şi statutare.
Potrivit art. 15320 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, deciziile în cadrul Consiliului de Administraţie se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi, astfel încât nu poate fi angajată răspunderea unui singur membru al consiliului de administraţie, fie el şi preşedinte, atâta timp cât Decizia aparţine întregului Consiliu de Administraţie.
Mai mult, a reţinut instanţa de fond, reclamantul a formulat acţiunea cu încălcarea dispoziţiile art. 155 alin. (2) din lege, care prevăd că adunarea generală desemnează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.
Prin Decizia nr. 41/A-C din 2 aprilie 2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul formulat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa Tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, prin hotărârea A.G.A. din 30 martie 2007, I.N. a fost împuternicit să exercite în justiţie acţiunea pentru angajarea răspunderii administratorilor C.E. şi E.F., astfel că SC T.M. SA avea calitatea procesuală activă, prin I.N., potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Referitor la răspunderea solidară a administratorilor, instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 C. com. şi art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii sunt solidari răspunzător faţă de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun, dar creditorul are posibilitatea să aleagă pe acela dintre codebitorii solidari care este mai solvabil, pentru evitarea riscului pe care îl prezintă divizarea urmăririi între codebitori, între care unul ar fi fost insolvabil, solidaritatea pasivă constituind pentru creditor o adevărată garanţie a executării creanţei sale.
Curtea de Apel a concluzionat în consecinţă că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, pe excepţie, ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs pârâtul, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, desfiinţarea în totalitate a hotărârii atacate şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de Tribunal, iar pe fond, respingerea acţiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului său, pârâtul susţine în esenţă că: 1) în mod greşit apelul reclamantei nu a fost respins ca insuficient timbrat; 2) instanţa de apel nu a observat că în cadrul motivelor de apel sunt invocate contracte care nu se regăsesc în cererea iniţială şi nu a aplicat cenzura impusă de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.; 3) a apreciat eronat că I.N.are calitate procesuală activă, reţinând că ar fi fost împuternicit printr-o hotărâre A.G.A. şi 4) tot eronat instanţa a apreciat că cererea este admisibilă, reţinând că există posibilitatea creditorului de a alege pe acela dintre debitori care este mai solvabil, când, în mod corect ar fi trebuit să observe inadmisibilitatea cererii doar împotriva preşedintelui Consiliului de administraţie, deoarece între administratori există o răspundere solidară, astfel încâtcererea trebuia respinsă, ca inadmisibilă.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte primul motiv de recurs se constată că nu este întemeiat, întrucât apelanta a achitat taxele de timbru astfel cum a dispus iniţial instanţa, a mai depus o diferenţă de taxă judiciară de timbru în sumă de 8.150 lei, taxă ce nu a fost contestată de intimată şi instanţa a păşit la soluţionarea cauzei, ceea ce înseamnă că a apreciat că apelul este corect timbrat şi că nu se impune anularea acestuia ca insuficient timbrat.
Pe de altă parte, este de precizat că chestiunile legate de legalitatea timbrării unei cereri nu constituie motive de modificare sau de casare a unei decizii, ele putând fi soluţionate eventual, în raport de dispoziţiile art. 20 pct. 5 din Legea nr. 146/1997.
Cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiat, deoarece potrivit art. 292 C. proc. civ., apelul este o cale devolutivă de atac, instanţa de apel putând încuviinţa şi administra orice probe consideră că sunt utile şi necesare soluţionării cauzei, inclusiv acele probe a căror necesitate ar reeşi din dezbateri şi oricum, în speţă, instanţele s-au pronunţat doar asupra unor excepţii, neintrând în discuţie până la acest moment probele privind fondul cauzei.
Motivul de recurs privind aprecierea eronată asupra calităţii procesuale active în ce-l priveşte pe I.N., în sensul că acesta nu ar avea calitate procesuală activă pentru exercitarea unei acţiuni în răspunderea administratorului societăţii este şi el neîntemeiat şi va fi respins în consecinţă, întrucât se constată că, în raport de dispoziţiile art. 155 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, I.N. a fost împuternicit să exercite în justiţie acţiunea pentru angajarea răspunderii administratorilor C.E. şi E.F., această calitate fiindu-i conferită de SC T.M. SA, prin hotărârea A.G.A. din 30 martie 2007- aşa cum corect a apreciat şi Curtea de Apel.
În fine, cel de-al patrulea motiv de recurs privind eronata soluţionare de către Curtea de Apel a excepţiei de inadmisibilitate este neîntemeiat, având în vedere că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 42 C. com., art. 73 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, precum şi a dispoziţiilor Codului civil privind solidaritatea pasivă şi a concluzionat judicios că administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate, dar creditorul are posibilitatea să aleagă pe acela dintre codebitorii solidari, care este mai solvabil, stabilind corect, în funcţie de această apreciere că, în speţă, acţiunea îndreptată împotriva preşedintelui Consiliului de Administraţie este admisibilă.
Astfel fiind, reţinându-se că recurentul - pârât C.E. nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei Curţii de Apel, se va respinge recursul pe care acesta l-a declarat, ca nefondat şi va fi menţinută, ca legală, Decizia pronunţată de Curtea de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.E. împotriva deciziei nr. 41/A-C din 2 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3640/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3647/2008. Comercial → |
|---|
