ICCJ. Decizia nr. 3662/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3662/2008
Dosar nr. 11207/3/2006
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 martie 2003, reclamanta SC A.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele RA A.P.P.S. Bucureşti şi S.A.I.F.I. Bucureşti, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor la îndeplinirea procedurii de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare în temeiul Legii nr. 133/1999, cu privire la spaţiul situat în imobilul din sector 1, Bucureşti (compus din cameră – anexă clădire situată în curte, în suprafaţă de 7,43 mp, conform contractului de locaţiune încheiat între părţi şi în suprafaţă de 20,35 din măsurători – ca urmare a îmbunătăţirilor efectuate de reclamantă, precum şi curte de 12 mp).
A solicitat, totodată, obligarea pârâtelor, ca, în cazul nerespectării obligaţiei ce formează obiectul capătului 1 de cerere, după îndeplinirea unui termen de o lună de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, la plata daunelor cominatorii în cuantum de 200 euro – în echivalent lei, pentru fiecare zi de întârziere la cursul de schimb din ziua plăţii.
Prin sentinţa comercială nr. 3560 din 14 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea principală formulată de reclamantă şi în temeiul art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunţarea pârâtei RA A.P.P.S., S.A.I.F.I., la judecarea cererii reconvenţionale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut în esenţă că activul situat în Bucureşti, sector 1, care a făcut obiectul contractului de locaţie şi prestări servicii încheiat între părţi, face parte din domeniul privat al statului, pârâta RA A.P.P.S. având doar un drept de administrare a acestuia, conform HG nr. 265/2005, anexa 6 pct. 82.
A considerat astfel prima instanţă că o primă condiţie impusă de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 132/1999 şi anume ca activele deţinute de întreprinderile mici şi mijlocii să se afle în patrimoniul societăţilor comerciale, companiilor naţionale cu capital majoritar de stat sau al regiilor autonome nu este îndeplinită şi, deci, reclamanta nu este îndreptăţită să solicite încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru spaţiul deţinut.
Prin Decizia comercială nr. 77 din 22 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
A schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că:
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi le-a obligat pe pârâte la îndeplinirea procedurii de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare cu reclamanta, având ca obiect imobilul deţinut de aceasta în baza contractului de locaţiune şi prestări servicii din 15 septembrie 1998, încheiat cu RA A.P.P.S.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că în mod eronat s-a apreciat de instanţa de fond că spaţiul deţinut de către reclamantă în baza contractului de locaţiune şi prestări servicii din 15 septembrie 1998 nu poate fi vândut acestei societăţi comerciale.
A arătat astfel instanţa că toate condiţiile impuse de art. 12 lit. a) din Legea nr. 133/1999 sunt îndeplinite de reclamantă, că nu poate fi reţinută apărarea intimatei în sensul că spaţiul deţinut de reclamantă nu este activ disponibil în sensul Legii nr. 133/1999 câtă vreme deţinerea spaţiului prin închiriere reprezintă o condiţie pentru naşterea dreptului la cumpărarea activului deţinut şi că nici susţinerea potrivit căreia intimata are doar un drept de administrare a spaţiului care este proprietatea Statului Român nu poate fi reţinută, câtă vreme contractul de vânzare - cumpărare poate fi încheiat de RA A.P.P.S., în calitate de reprezentant al statului, cu aprobarea Secretariatului de Stat al Guvenului.
În ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii, instanţa de apel l-a respins, ca neîntemeiat, având în vedere dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., potrivit cărora, dacă obligaţia de a face cuprinsă în titlul executoriu nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile de către instanţa de judecată sesizată de creditor.
Împotriva deciziei Curţii de Apel au declarat recursuri pârâtele RA A.P.P.S. şi RA A.P.P.S., S.A.I.F.I., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 pct. 3 C. proc. civ. şi ambele solicitând admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, modificarea în parte a hotărârii recurate, respingerea apelului declarat de către SC A.S. SRL, menţinerea sentinţei pronunţate de Tribunal, ca fiind temeinică şi legală, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.
Recurentele - pârâte susţin în esenţă că hotărârea recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi argumentează această suţinere prin invocarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 133/1999, în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text legal, bunul nu este disponibil, nefiind utilizat în scopul activităţii de protocol al unor instituţii publice locale, nu se află în proprietatea RA A.P.P.S., ci în proprietatea statului, regia având doar un drept de administrator, nu s-a înfrânt principiul libertăţii de voinţă al părţilor prin Legea nr. 133/1999 pentru că părţile sunt libere să încheie ori nu un act juridic, acţiunea reclamantei se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr. 133/1999 care a fost abrogată expres prin art. 34 din legea nr. 346/2004 – din toate aceste argumente rezultând că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru spaţiul deţinut, aşa cum eronat a hotărât instanţa de apel.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 133/1999 s-a stabilit că întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale societăţilor comerciale şi companiilor cu capital majoritar de stat, precum şi ale regiilor autonome, în următoarele condiţii:
a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu societăţile comerciale şi companiile naţionale cu capital majoritar de stat, precum şi cu regiile autonome, la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi vândute, la solicitarea deţinătorului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare după deducerea investiţiilor efectuate în activ de către chiriaş.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, se constată că intimata - reclamantă face parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, deţine imobilul în baza unui contract de închiriere şi la data de 7 decembrie 1999, în temeiul Legii nr. 133/1999 a solicitat cumpărarea imobilului pe care îl deţinea cu titlu de chiriaş, prin cererea înregistrată la RA A.P.P.S..
Se reţine drept urmare, contrar celor susţinute de recurentele - pârâte, că erau îndeplinite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 133/1999 pentru ca intimata - reclamantă să solicite închirierea contractului de vânzare - cumpărare, iar recurentelor - pârâte le revenea o obligaţie legală, instituită prin dispoziţiile Legii nr. 133/1999 de a încheia contractul de vânzare - cumpărare a activului respectiv, la solicitarea deţinătorului.
Astfel fiind, se constată că instanţa de apel a reţinut corect că bunul deţinut de reclamantă este un activ disponibil, atât timp cât deţinerea activului prin închiriere este o condiţie pentru naşterea dreptului de cumpărarea activului şi, în speţă, aceasta este îndeplinită.
De altfel, prin nota din 17 ianuarie 2006, Consiliul de Administraţie al RA A.P.P.S. a completat şi aprobat lista imobilelor, proprietatea privată a statului aflate în administrarea RA A.P.P.S. cu imobilul situat în sector 1, Bucureşti, în cuprinsul acestui document menţionându-se expres că situaţia juridică a acestui imobil este clarificată, în sensul că nu este revendicat sau notificat în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tot astfel, se constată că, prin hotărârea din 18 ianuarie 2006, Consiliul de Administraţie al RA A.P.P.S., la art. 26 a aprobat înscrierea pe lista imobilelor proprietatea privată a statului, aflate în administrarea regiei ce urmează a fi vândute către chiriaşi, cu imobilul aflat la poziţia nr. 82 din anexa a 6-a a HG nr. 265/2005, respectiv imobilul situat în sector 1, Bucureşti – ce formează obiectul prezentei cauze.
Din cele mai sus arătate rezultă cu certitudine că activul în litigiu este un bun disponibil, iar susţinerea potrivit căreia RA A.P.P.S. are doar un drept de administrare asupra acestuia corect a fost respinsă de instanţa de apel, deoarece RA A.P.P.S. poate încheia contractul de vânzare - cumpărare în calitate de reprezentant al statului, cu aprobarea Secretariatului de Stat al Guvernului.
Susţinerile potrivit cărora Legea nr. 133/1999, fiind abrogată prin Legea nr. 346/2004 nu mai este incidentă în cauză vor fi înlăturate, întrucât nu există niciun dubiu că dreptul reclamantei la cumpărarea activului în litigiu s-a născut sub imperiul şi în temeiul Legii nr. 133/1999, prin înregistrarea la RA A.P.P.S. a cererii reclamantei privind cumpărarea imobilului, pe care-l deţinea cu titlu de chiriaş.
În consecinţă, reţinându-se că pârâtele nu au exprimat în recursurile formulate nicio critică întemeiată, care în raport de cerinţele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei Curţii de Apel, aceasta va fi menţinută ca legală şi vor fi respinse recursurile pârâtelor, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele RA A.P.P.S. Bucureşti, RA A.P.P.S., S.A.I.F.I. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 77 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3758/2008. Comercial → |
|---|
