ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3661/2008
Dosar nr. 10943/2/2006
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile formulate la 22 decembrie 2006 şi 4 ianuarie 2007 ce au format obiectul dosarelor 10943/2/2006 şi 92/2/2007 aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, examinate ca un tot unitar unitar, urmare a admiterii excepţiei de litispendenţă parţială conform încheierii din 28 februarie 2007 pronunţată în dosarul 95/2006, contestatorii C.I. şi C.P. au contestat executarea silită silită pornită de către A.V.A.S. împotriva lor în temeiul titlurilor executorii constând în contractul de credit din 8 august 1994 şi a constractului de garanţie imobiliară autentificat din 24 octombrie 1994 de notar de stat S.I., solicitându-se achitarea în termen de 5 zile a sumei de 446.269,43 dolari S.U.A., în caz contrar urmând să treacă la executarea silită a imobilului prin contract de vânzare - cumărare din 25 noiembrie 1997 autentificat de BNP G.D., în faţa căreia vânzătorii T.N. şi T.M. au declarat că nu este grevat de sarcini, astfel că nu au avut cunoştinţă că acesta este ipotecat.
Contestatorii au invocat excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.
Prin încheierea de şedinţă din 28 februarie 2007 instanţa a respins excepţia invocată de intimata A.V.A.S. de tardivitate a formulării contestaţiei în anulare conform considerentelor expuse în evocata încheiere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 87 din 2 mai 2007 a respins contestaţia la executare formulată de contestatori instanţa de fond reţinând, în esenţă, următoarele:
- conform art. 13 din OUG nr. 51/1998 termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S. constatate prin acte care constituie titlu executoriu este de 7 ani;
- pentru executarea silită a ratelor de credit termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă distinct pentru fiecare rată de credit, de la data scadenţei;
- pentru ratele de credit IV – VIII nu era prescrisă executarea silită la data cesiunii de creanţă, astfel că, în privinţa acestor creanţe, dreptul la acţiune nu era prescris;
- în cauză nu a operat întreruperea prescripţiei – fapt susţinut de intimata A.V.A.S. întrucât scrisoarea trimisă de contestatoarea C.I. către A.V.A.S. nu întruneşte condiţiile unei recunoaşteri de datorii, nefiind indicată suma cu privire la care s-ar fi făcut o asemenea recunoaştere, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4052 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatorii C.I. şi C.P. criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul soluţionării excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.
În drept contestatorii invocă dispoziţiile art. 3041, art. 405 şi urm. C. proc. civ.
Înalta Curte examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Dispoziţiile cuprinse în art. 13, art. 44 din OUG nr. 51/1998 converg în sensul stabilirii faptului că termenul de prescripţie de 7 ani aplicabil dreptului A.V.A.S. de a cere executarea silită a titlurilor executorii începe să curgă de la data încheierii contractului de cesiune de creanţă, în speţă de la 17 decembrie 1999.
În mod legal instanţa de fond a reţinut că pentru primele trei rate dreptul A.V.A.S. de a cere executarea era prescris – acest fapt reieşind din chiar anexa la contractul de cesiune de creanţă din care rezultă că aceste rate au fost scoase din activ ele fiind prescrise la data cesiunii.
Aşadar, în discuţie au rămas ratele IV-VIII pentru care dreptul la executare silită nu era prescrisă la data cesiunii de creanţă.
Instanţa de fond a făcut un calcul corect în aplicarea art. 101 alin. (5) C. proc. civ. conform conform căruia termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală (în speţă 17 decembrie 2006 – zi de duminică) se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
Recurenţii contestatori au invocat în şedinţa din 30 ianuarie 2008 şi excepţia perimării executării silite, motivând prin aceea că executarea silită începută de A.V.A.S. prin somaţia din 7 decembrie 2006 a rămas în nelucrare mai bine de 11 luni până la următorul act de executare ce a constat într-o a doua somaţie din 8 noiembrie 2007. Recurenţii invocă în susţinerea excepţiei dispoziţiile art. 387 şi art. 389 C. proc. civ.
Această excepţie este neîntemeiată şi va fi respinsă întrucât conform art. 58 din OUG nr. 51/1998 „executorul va începe executarea după comunicarea titlului executoriu prevăzut la art. 39 alin. (1) cu menţiunea că neachitarea de bunăvoie a creanţei în termen de 5 zile lucrătoare de la primire dă dreptul creditorului să procedeze la executarea silită fără nicio altă somaţie".
Rezultă aşadar că – în raport de aceste dispoziţii speciale – nu sunt incidente art. 387 şi art. 389 C. proc. civ. întrucât art. 390 C. proc. civ. prevede expres că dispoziţiile art. 387 şi art. 3891 C. proc. civ. nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie, astfel că perimarea nu îşi poate produce efectele în cauză.
În considerarea celor ce precede, Înalta Curte, constatând legalitatea sentinţei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii C.I., C.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 87 din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3660/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3662/2008. Comercial → |
|---|
