ICCJ. Decizia nr. 3660/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3660/2008
Dosar nr. 8992/105/2006
Şedinţa publică din 3 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr. 10382 din 16 decembrie 2005, reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare a chemat în judecată pârâta SC E. SRL Câmpina pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la returnarea sumei de 10.550 lei reprezentând plăţile suplimentare nedatorate pe care le-a efectuat către aceasta şi totodată să fie obligată pârâta la predarea pieselor care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părţi şi care le-au fost predate de către vânzător, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a contractat cu pârâta achiziţionarea unei autocisterne, unei autospecializate şi a unei autoizoterme la preţul de 150.000.000 ron, fiecare, incluzând T.V.A.-ul aferent acestora, sens în care a plătit şi un avans de 20.000.000 lei.
Reclamanta a mai arătat că la data de 26 iulie 2005 ca urmare a indicaţiilor pârâtei, a achitat acesteia prin ordin de plată 50.000 ron reprezentând contravaloarea facturilor indicate telefonic de către pârâtă şi cu toate că prin această plată achitase în plus suma de 7.000 ron, pârâta a comunicat reclamantei că trebuie să mai achite suma de 3.550 ron.
Această sumă a fost plătită de administratorul societăţii reclamante cu ordinul de plată din 29 iulie 2005 fără să se consulte cu ceilalţi asociaţi sau cu contabilul societăţii.
Reclamanta a mai arătat că la predarea utilajelor de către pârâtă acestea erau descompletate şi într-o stare jalnică, în acest sens fiind cuprinsul procesului - verbal de predare - primire întocmit în prezenţa martorilor la data de 8 august 2005.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 10 şi art. 112 C. proc. civ., art. 992, art. 993, art. 484, art. 493, art. 494, art. 997, art. 1618 C. civ.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16 ianuarie 2006, a invocat excepţia lipsei de competenţă teritorială a Judecătoriei Satu Mare, competentă să soluţioneze cauza, fiind Judecătoria Câmpina pe raza teritorială a căreia se află sediul pârâtei, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 7 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acţiunii întrucât în speţă nu operează îmbogăţirea fără justă cauză întrucât T.V.A.-ul nu este un element al contractului şi nici al preţului, acesta fiind o taxă care se aplică în afara preţului convenit.
Prin sentinţa nr. 3044 din 27 iunie 2006 Judecătoria Satu Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, apreciind că potrivit art. 5 şi art. 7 C. proc. civ. competenţa aparţine acestei ultime instanţe.
La Judecătoria Câmpina unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 2579/2006, la termenul din 5 octombrie 2006 instanţa din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei în raport de capătul doi din cerere din acţiune privind predarea pieselor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părţi.
Prin sentinţa nr. 1873 din 5 octombrie 2006, Judecătoria Câmpina a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova susţinând că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 8992/2006.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 354 din 7 martie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Câmpina ca neîntemeiată.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut în esenţă că primul capăt de cerere al acţiunii este neîntemeiat deoarece reclamanta nu şi-a asumat dreptui şi obligaţii prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare – cumpărare" care nu cuprinde niciun element de identificare al acestei societăţi şi nici nu a fost semnat de o persoană împuternicită în acest sens care să angajeze răspunderea SC E. SRL.
Înscrisurile care atestă tranzacţia părţilor sunt facturile emise pentru plata preţului celor 3 autovehicule pe care pârâta şi le-a asumat în mod valabil şi care reprezintă acordul de voinţă al părţilor în condiţiile în care reclamanta le-a achitat fără a formula obiecţiuni cu privire la preţ.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere referitor la predarea pieselor lipsă a reţinut că procesul - verbal de predare - primire care a constatat aceste lipsuri, nu a fost semnat de pârâtă, iar martorul reclamantei care a confirmat lipsurile a declarat că nu a fost de faţă la predarea autovehiculelor, motiv pentru care declaraţia acestuia a fost înlăturată de instanţă.
Împotriva sentinţei a declarat apel SC O.C. SRL Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 250 din 18 decembrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare împotriva sentinţei nr. 354 din 7 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Câmpina şi a obligat reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare să plătească pârâtei SC E. SRL cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut în esenţă că reclamanta nu şi-a asumat drepturi şi obligaţii prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare - cumpărare" care are cel puţin o valoare juridică de antecontract, efectul juridic între părţi s-a realizat în baza facturilor emise de către SC E. SRL, aşa ivit nu are răspundere juridică în acest sens.
Instanţa de apel a reţinut că în mod legal instanţa de fond a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1092 C. proc. civ. cu privire la plata nedatorată sau art. 992 - art. 993 C. civ. îmbogăţirea fără justă cauză, între părţi s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare de natură comercială, aplicându-se art. 969 C. civ. şi că a considerat în mod legal şi temeinic raporturile contractuale au avut la baza facturile emise şi care reprezintă singurul acord de voinţă valabil încheiat între părţi, cu efecte juridice specifice astfel încât pârâta nu poate fi obligată la returnarea sumei invocată de reclamantă.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind predarea pieselor lipsă instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod just că procesul - verbal de predare - primire nu este opozabil pârâtei, nefiind semnat de niciun reprezentant al acestuia, constatările reclamantei având caracter unilateral.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare.
1) Motivarea instanţei de apel este mai mult decât succintă, aceasta mărginindu-se să arate că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Nu a avut în vedere niciunul dintre motivele invocate de reclamantă prin apelul formulat.
În considerentele hotărârii instanţei de apel nu au fost luate în considerare probele indicate de reclamantă în cererea de apel.
Motivarea instanţei de apel este contradictorie, mai întâi se arată că „prima instanţă în mod just a apreciat cauza dedusă judecăţii, că la data de 21 iunie 2005 s-a încheiat între părţi un contract de vânzare - cumpărare având ca obiect 3 comisioane" pentru ca ulterior să arate că „reclamanta nu şi-a asumat drepturi şi obligaţii prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare - cumpărare care are cel puţin o valoare juridică de antecontract".
După ce se susţine că la data de 21 iunie 2008 părţile au încheiat un contract de vânzare - cumpărare sau un antecontract deci un act juridic producător de efecte juridice, aceeaşi instanţă în mod surprinzător arată că efectul juridic între părţi s-a realizat numai în baza facturilor fiscale emise de SC E. SRL.
2) Instanţa de apela a nesocotit voinţa părţilor, după cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, interpretând greşit actul de voinţă al părţilor.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (contractul de vânzare - cumpărare tip încheiate la data de 27 iulie 2005) rezultă că voinţa părţilor a fost aceea de a înstrăina trei autovehicule în schimbul unui preţ de 15.000 lei inclusiv T.V.A.
Facturile fiscale nu au fost acceptate de către reprezentantul reclamantei prin semnătură, fiind achitate anterior momentului în care au fost efectiv comunicate reclamantei astfel încât nu pot constitui probă în sensul prevederilor art. 46 C. com.
Instanţa de apel nu a motivat de ce persoana care a semnat contractul de vânzare - cumpărare din data de 21 iunie 2005 şi procesul - verbal de predare primire din data de 8 august 2005 nu este considerată mandatara SC E. SRL în condiţiile în care societatea a ratificat în mod expres actele încheiate de această persoană în numele său.
Pârâta a acceptat plata avansului achitat de reclamantă şi şi-a îndeplinit în parte obligaţiile contractuale predând cele 3 autovehicule achiziţionate, deşi în stare necorespunzătoare.
Această atitudine a pârâtei nu poate constitui decât o ratificare expresă a actelor întocmite în numele său de către mandatara sa, M.E.
3) Hotărârea instanţei de apel este consecinţa unei interpretări eronate a prevederilor legale aplicabile în speţă.
Sumele de bani achitate în plus de către reclamantă trebuiesc restituite în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.
Restituirea pieselor care lipseau de la maşinile cumpărate este întemeiată după cum rezultă din cuprinsul procesului - verbal de predare - primire cât şi al fotografiilor aflate la dosarul cauzei.
Recurenta - reclamantă SC O.C. SRL Satu Mare a solicitat în baza art. 304, pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acţiunii comerciale astfel cum a fost promovată şi obligarea pârâtei la predarea pieselor a căror lipsă constatată la data predării - primirii comisioanelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare între părţi.
Recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod greşit a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Instanţa de apel a respins apelul reclamantei SC O.C. SRL apreciind în mod greşit faptul că actul juridic între părţi s-a realizat în baza facturilor emise de către SC E. SRL.
Între părţi există contractele de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit încheiate la Câmpina la data de 27 iulie 2005, iar facturile fiscale reprezintă doar mijlocul fiscal de înregistrare contabilă.
Instanţa de apel a calificat în mod neîntemeiat contractele de vânzare - cumpărare drept antecontract nesocotind voinţa contractuală a părţilor, calificând în schimb drept voinţă a părţilor facturile fiscale emise în mod unilateral de către pârâtă şi neînsuşite prin semnătură şi ştampilă de către reclamantă.
Nu pot fi interpretate drept contracte între părţi facturile fiscale neînsuşite de către reclamantă, achitate fără a se fi comunicat conţinutul acestora, la simpla indicare a seriei şi numărului acestora.
Instanţa de apel a nesocotit voinţa părţilor astfel după cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză interpretând greşit actul de voinţă al părţilor.
Instanţa de fond şi instanţa de apel au subliniat în repetate rânduri caracterul de convenţie comercială al relaţiei dintre părţi fără a observa pe de o parte că potrivit convenţiei dintre părţi preţul stabilit a fost de 15.000 T.V.A. inclus (autocisternă) şi pe de altă parte faptul că suma pretinsă de reclamantă (şi achitată fără a fi datorată) excede convenţiei între părţi.
Instanţa de fond şi instanţa de apel a omis să se pronunţe cu privire la întregul cuantum al pretenţiilor, acestea pronunţându-se doar cu privire la suma de 8.550 lei reprezentând plată suplimentară achitată de către reclamantă prin ordinele de plată din 27 iulie 2005 şi 29 iulie 2005 fără a se pronunţa şi asupra sumei de 2.000 lei achitată la data de 21 iunie 2005 plată nedatorată.
Pârâta şi-a îmbogăţit nejustificat patrimoniul cu consecinţa micşorării patrimoniului reclamantei nu doar cu suma de 8.550 lei ci şi cu suma de 2.000 lei asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat din totalul de 10.550 lei reprezentând plăţi suplimentare nedatorate efectuate de reclamantă către pârâtă.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de a i se restitui piesele care lipseau de la maşinile cumpărate de aceasta, este neîntemeiată deoarece probele prezentate de către reclamantă nu sunt de natură a dovedi cele pretinse.
Sumele de bani achitate în plus de către reclamantă se cuvin a fi restituite în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză (art. 992 - art. 993 C. civ.).
În speţă sunt întrunite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, pârâta mărindu-şi patrimoniul pe seama patrimoniului reclamantei fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
În considerarea celor ce preced, Curtea constată nelegalitatea şi netemeinica deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia atacată, va admite apelul reclamantei SC O.C. SRL Satu Mare împotriva sentinţei nr. 354 din 7 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi va schimba sentinţa în sensul că va admite în parte acţiunea reclamantei şi va obliga pârâta la 10.530 lei către reclamantă cu titlu de plată nedatorată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 250 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi declarat împotriva sentinţei nr. 354 din 7 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Schimbă sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei şi obligă pârâta la 10.550 lei către reclamantă cu titlu de plată nedatorată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3647/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3661/2008. Comercial → |
|---|
