ICCJ. Decizia nr. 3763/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3763/2008
Dosar nr. 4218/3/2007
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată SC V.D. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună rezilierea, din culpa pârâtei, a contractului intitulat „acord comercial de furnizare produse şi execuţie montaj din 18 iulie 2008" şi a actului adiţional la acest contract din 4 august 2008.
Litigiul a fost soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care prin sentinţa nr. 10863 din 2 decembrie 2007 a respins ca nefondată acţiunea. Instanţa de fond a analizat prevederile convenţiei părţilor şi a stabilit că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se cere rezilierea judiciară a contractului întrucât deficienţele în executarea ansamblului de uşi automate nu echivalează cu o neexecutare suficient de importantă prin raportare la restul lucrărilor executate.S-a reţinut şi faptul că lucrările au fost executate şi recepţionate şi că reclamanta nu a cerut rezilierea contractului între momentul scadenţei şi momentul recepţionării lucrărilor.
Pentru nerespectarea termenelor de execuţie din culpa subantreprenorului, potrivit instanţei, s-a prevăzut în contract clauza penală astfel că a apreciat că nu sunt motive pentru a se dispune rezilierea.
Sentinţa fondului a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care prin Decizia nr. 62 din 1 februarie 2008 a respins apelul reclamantei SC D.C. SRL Bucureşti, după examinarea criticilor aduse sentinţei prin care s-a susţinut că nu s-a dat eficienţă susţinerilor potrivit cărora pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale, motiv care potrivit autoarei o îndreptăţea să obţină rezilierea convenţiei.
Examinând aceste critici, Curtea de Apel a reţinut că, în speţă, s-a făcut dovada cu procesul - verbal de recepţie a lucrărilor, că produsele au fost montate în amplasamentul indicat de antreprenorul general. De asemenea s-a stabilit că semnarea procesului - verbal de recepţie, de ambele părţi, confirmă executarea obligaţiilor şi câtă vreme nu a existat nicio obiecţie din partea apelantei în calitate de antreprenor general, rezultă că intimata şi-a executat obligaţiile contractuale. În fine, s-a reţinut că pârâta nu are raporturi juridice cu beneficiara, că nu se mai poate pune în discuţie, după recepţionarea lucrărilor, culpa în executarea prestaţiilor şi nici să se solicite rezilierea contractului.
Împotriva deciziei nr. 62 din 1 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel, secţia comercială, a declarat recurs, reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea acestui motiv, recurenta a susţinut că Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, i-a respins acţiunea prin care a solicitat rezilierea contractului cu motivarea că deficienţele în executarea ansamblului de uşi nu echivalează cu o neexecutare suficient de importantă şi că pentru nerespectarea termenelor de execuţie din culpa antreprenorului s-a prevăzut în contract o altă sancţiune, respectiv clauza penală. În continuare recurenta a arătat că a criticat în apel faptul că în condiţiile în care pârâta a executat doar 55,4% din valoarea contractului nu se poate reţine că neexecutarea nu este suficient de importantă pentru a se dispune rezilierea convenţiei. O altă critică, potrivit recurentei, vizează nerespectarea termenului de predare a lucrărilor, ceea ce în opinia sa reprezentă o încălcare semnificativă a contractului de natură să atragă rezilierea acestuia. Deşi a invocat punctual aceste motive recurenta a susţinut că instanţa de apel nu le-a examinat şi că astfel au fost încălcate prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. care obligă instanţa să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
În opinia autoarei recursului instanţa de apel nu a analizat motivele de apel şi, mai mult, pentru că a reţinut că pârâta nu are nicio vină în derularea contractului i-a creat o situaţie mai grea în propria cale de atac. Recurenta a conchis că dacă instanţa ar fi examinat probele administrate în faţa instanţei de fond ar fi constatat că pârâta şi-a ridicat uşile ansamblului W. de la magazin şi că societatea sa nu a recepţionat aceste lucrări ci doar restul lucrărilor efectuate de către pârâtă. În ce priveşte recepţia a susţinut că la 1 februarie 2006 nu putea să recepţioneze bunuri care fuseseră ridicate în noiembrie 2005.
Pentru aceste motive a solicitat ca recursul său să fie admis şi în fond să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată.
Intimata prin întâmpinare a reluat situaţia de fapt pe fiecare aspect invocat pe fondul litigiului şi a susţinut că s-au adus critici neîntemeiate deciziei pronunţată de Curtea de Apel. Intimata a considerat că este îndreptăţită să primească preţul uşilor întrucât sistemele de automatizare au fost returnate ca urmare a deciziei beneficiarului final de a modifica dimensiunile deschiderii libere a uşilor, iar această decizie de modificare a proiectului nu poate să privească decât raporturile recurentei cu beneficiara.
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii". Prin prisma acestui motiv, recurenta a pus în discuţie dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., care vizează judecata în apel. Observând conţinutul acestor dispoziţii se constată că acestea stabilesc limitele efectului devolutiv al apelului. În concret, în apel, nu se poate discuta fondul litigiului decât în limitele criticilor formulate de apelant.
În conformitate cu aceste dispoziţii, se poate observa, că instanţa de apel a verificat sentinţa sub aspectul temeiniciei ei, al modului în care prima instanţă a apreciat probele administrate în cauză. De asemenea a examinat şi dacă în raport de probele administrate s-au reţinut corect raporturile juridice dintre părţi. Examinarea a fost făcută şi sub aspectul legalităţii care priveşteaplicarea şi interpretarea corectă a legii.
Faţă de aceste consideraţii observând criticile recurentei în legătură cu faptul că nu s-au examinat în fond motivele de apel se constată că instanţa de apel a examinat raporturile juridice în ansamblu şi a stabilit situaţia de fapt ţinând seama de convenţia părţilor. Cu alte cuvinte, a examinat temeinicia hotărârii care s-a fundamentat pe probele dosarului.
Considerentele reţinute de instanţa de apel în cadrul controlului exercitat pe aspectul temeiniciei includ şi criticile care au vizat unele aspecte ale situaţiei de fapt. În lipsa unor dipoziţii legale care să oblige la o examinare punctuală a criticilor aduse sentinţei fondului, în mod corect instanţa de apel a reanalizat situaţia de fapt în raport de prevederile convenţiei dintre părţi. Faptul că din această analiză a rezultat că pârâta nu se află în culpă şi că reclamanta nu este îndreptăţită să ceară rezilierea convenţiei, nu echivalează cu o nerespectare a poziţiei de apelant a reclamantei recurente întrucât motivele invocate nu pot fi privite decât în contextul apărărilor care i-au fost opuse.
În sensul aceluiaşi raţionament trebuie să se reţină că afirmaţia recurentei potrivit căreia i s-a făcut o situaţie mai grea în propria cale de atac nu are niciun suport în soluţia de respingere a apelului câtă vreme soluţia de la fond a fost menţinută.
În plus, considerentele deciziei nu au făcut decât să reanalizeze situaţia de fapt ţinând seama de caracterul devolutiv al apelului, aşa încât nici raţionamentul instanţei expus în Decizia recurată nu poate fi adus ca argument în sprijinul susţinerii că în calea sa de atac, recurentei i-a fost creată o situaţie mai grea.
Celelalte chestiuni puse în discuţie în recurs care ţin de probele administrate, de data întocmirii procesului - verbal de recepţie şi de eventuale consecinţe ale acestuia nu vor fi reţinute întrucât vizează chestiuni de fond, iar recursul, potrivit actualelor reglementări nu are caracter devolutiv.
În acest sens sunt de observat dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri nu se poate cere decât pentru motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 1 - 9 ale articolului menţionat.
În consecinţă faţă de cele ce preced, având în vedere că nu poate fi reţinută nelegalitatea deciziei prin prisma art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 din acelaşi cod, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 62 din 1 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3758/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3769/2008. Comercial → |
|---|
