ICCJ. Decizia nr. 3758/2008. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 3758/2008

Dosar nr. 7403/2/2007

Şedinţa publică din 11 decembrie 2008

Deliberând asupra recursului de faţă,

Prin sentinţa comercială nr. 234 din 7 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia prematurităţii contestaţiei, excepţia autorităţii de lucru judecat.

S-a luat act de renunţarea la suspendarea executării şi a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare apreciindu-se că există un contract de ipotecă asupra unui apartament cu 3 camere şi dependinţe, garaj şi centrală termică pentru garantarea creanţei de 303.673,50 lei a SC P.E. SRL. Contractul de cesiune de creanţă din 7 iulie 1999 dintre A.V.A.S. şi B. SA a fost considerat ca fiind încheiat legal cu respectarea dispoziţiilor art. 948 şi urm. C. civ. şi a art. 1391 şi urm. C. civ. cât şi a OUG nr, 51/1998.

Contractul de credit din 25 septembrie 1996 a fost garantat prin contractul de ipotecă din 24 septembrie 2006. Obiectul contractului de ipotecă l-a reprezentat apartamentul duplex cu 3 camere şi dependinţe, garaj, centrală termică şi boxe.

Din raportul de evaluare a rezultat că imobilul avut în vedere la întocmirea contractului de garanţie era compus din subsol, parter şi 2 etaje.

Instanţa a apreciat că definitivarea procedurii administrative de autorizare a construcţiei după ipotecarea imobilului nu dovedeşte faptul că nu ar fi fost adus bunul în garanţie în întregimea sa.

Excepţia prematurităţii a fost respinsă întrucât, faţă de data de 16 octombrie 2007 când s-a comunicat contestaţia către A.V.A.S. şi de data de 19 octombrie 2007 când s-a expediat contestaţia nu sunt îndeplinite condiţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998.

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă apreciindu-se că există diferenţă între obiectul celor două contestaţii la executare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatorii invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că etajul 2 al imobilului a fost construit după încheierea contractului de ipotecă şi că ipoteca s-a instituit pe 3 camere nu pe 7 cât are în prezent imobilul.

Se face referire la procesul - verbal de recepţie privind finalizarea etajului 2 al imobilului la certificatul fiscal din care reiese că imobilul asupra căruia s-a instituit ipoteca era în suprafaţă de 137,65 mp şi la raportul de evaluare în care se menţionează că imobilul are în prezent o suprafaţă de 320 mp.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenţii au încheiat un contract de ipotecă asupra imobilului şi acesta a fost individualizat prin adresă, număr şi descrierea sa.

Chiar dacă se susţine că obiectul contractului ar fi apartamentul cu 3 camere şi dependinţe, în raportul de evaluare avut în vedere la întocmirea contractului de garanţie este indicat imobilul ipotecat ca fiind compus din subsol, parter şi două etaje.

Ipoteca urmăreşte bunul şi cu ocazia executării acestuia nu se poate vinde doar o parte, respectiv un etaj.

Recurenţii trebuiau să opereze un dezmembrând conform Legii nr. 7/1996 privind cadastru şi atunci ar fi putut încerca să se opună la executarea întregului imobil.

Din dosar reiese însă că recurenţii garanţi au făcut doar procedura administrativă de autorizare ulterior încheierii contractului de ipotecă ceea ce nu echivalează cu faptul că nu ar fi adus în garanţie bunul în întregime.

Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de contestatorii P.C. şi P.E. împotriva sentinţei nr. 234 din 7 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3758/2008. Comercial