ICCJ. Decizia nr. 3679/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3679/2008
Dosar nr. 1444/1/2008
Şedinţa publică din 4 decembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3031 din 10 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 16783/2/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 147 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea, analizând recursul prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a constatat că instanţa a respins în mod corect excepţia perimării acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, deoarece cererea nu a rămas în nelucrare din vina părţii ci pentru că dosarul a fost ataşat altor dosare pentru soluţionarea căilor extraordinare de atac.
De asemenea, cursul perimării a fost întrerupt pe durata suspendării cauzei, conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât termenul de 6 luni nu s-a împlinit.
În privinţa fondului, s-a reţinut că soluţia curţii de apel este legală, în condiţiile în care în virtutea principiului disponibilităţii şi a limitelor investirii cauza a fost examinată prin prisma dispoziţiilor art. 969, art. 1069 şi art. 1073 C. civ., adică a raportului juridic fundamental şi nu a celui de drept cambial, de care reclamanta – având alegerea între cele două temeiuri – a înţeles să nu se prevaleze.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC F. SRL Timişoara.
În dezvoltarea motivelor, se invocă în temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., faptul că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivului de recurs cu nr. 2, în sensul că a omis să facă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 58/1934.
Astfel, arată contestatoarea eroarea instanţei a constat în a nu sesiza faptul că reclamanta nu poate să ignore emiterea cambiei şi să formuleze o acţiune în justiţie întemeiată pe dispoziţiile art. 969, art. 1069 şi art. 1073 C. civ. şi pe raportul fundamental, fără să înapoieze cambia.
În această ordine de idei, instanţa de recurs trebuia să examineze apărările formulate în legătură cu reglementările specifice din domeniul obligaţiilor cambiale, respectiv art. 64 alin. (2) şi (3) raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 care cuprinde prevederi imperative în această materie, dar care nu au fost respectate.
Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că este nefondată.
Potrivit acestor dispoziţii hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin urmare, art. 318 C. proc. civ. vizează greşeli de fapt, involuntare şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziţii legale, pentru că în aceste din urmă situaţii s-ar deschide părţilor dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
Din această perspectivă, motivele invocate de contestatoare, respectiv faptul că instanţa a omis să se pronunţe asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 58/1934 sunt nefondate. Din analiza considerentelor deciziei atacate, reiese că dimpotrivă, instanţa de recurs reţinând că, în virtutea dreptului creditorului de a opta între raportul fundamental şi cel cambial şi raportat la temeiul de drept al acţiunii, adică art. 969, art. 1069 şi art. 1073 C. civ. rezultă că reclamanta nu a înţeles să se prevaleze de reglementarea specifică cuprinsă în dispoziţiile Legii nr. 58/1934, motiv pentru care, cauza a fost analizată în funcţie de limitele investirii şi prin prisma criticilor legate de temeiurile de drept incidente speţei.
De altfel, critica contestatoarei vizează tocmai aplicarea dispoziţiilor din dreptul comun şi nu a celor specifice dreptului cambial, situaţie ce nu poate fi însă încadrată în categoria erorilor materiale şi omisiunilor avute în vedere de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC F. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 3031 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3675/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3682/2008. Comercial → |
|---|
