ICCJ. Decizia nr. 3685/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3685/2008
Dosar nr. 19610/3/2006
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA Sibiu a acţionat în judecată pe pârâta SC B.T.T. Bucureşti pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată să îi vândă reclamantei activul complex hotelier P.S. la un preţ ce se va stabili prin expertiză. A mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata de daune cominatorii de 10.000 lei pe zi începând cu a 30-a zi după pronunţarea hotărârii judecătoreşti.
În motivarea pretenţiilor sale, reclamanta a invocat prevederile art. 12 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 346/2004 şi a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contractul de asociere în participaţiune încheiat cu pârâta, contribuind cu suma de 1.250.425 euro la programul de investiţii pentru dezvoltarea şi exploatarea activului respectiv.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind investit cu soluţionarea acţiunii – prin declinare de competenţă de la Tribunalul Sibiu - a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei prin sentinţa comercială nr. 2616 din 27 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu intră în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii care să o îndreptăţească să solicite vânzarea acestui activ – condiţie impusă de art. 3 din Legea nr. 346/2004 – iar activul nu face parte din categoria activelor disponibile – cum cere art. 13 din legea menţionată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de tribunal a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 369 din 7 septembrie 2007, reţinându-se că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală întrucât reclamanta nu a făcut dovada că îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de Legea nr. 346/2004 lege specială dată pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Hotărârea instanţei de apel a fost criticată pentru motivul că a interpretat greşit prevederile art. 3 din Legea nr. 346/2004 nesocotind adresa nr. 39 din 3 februarie 2006 invocată de reclamantă chiar în faţa instanţei de fond, respectiv declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii.
A mai fost criticată hotărârea instanţei de apel şi pentru că a apreciat ca nefiind un activ disponibil Complexul Hotelier P.S. fără a ţine cont că începând cu data semnării contractului de asociere dintre părţi pârâta nu a mai folosit acest activ, ci, l-a pus efectiv la dispoziţia reclamantei.
Recurenta a precizat că în prezent pârâta este în plin proces de privatizare aflându-se în portofoliul A.V.A.S. şi că SC R. SA Sibiu are drept de preferinţă în achiziţionarea activului ce face obiectul acţiunii întrucât programul de investiţii a fost respectat şi susţinut în exclusivitate de această societate.
Recursul reclamantei este întemeiat.
La art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, „întreprinderile mici şi mijlocii sunt definite ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250;
b) realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situaţii financiare aprobate."
În art. 7 din Legea nr. 346/2004 cu modificarea adusă prin art. 1 pct. 9 din OG nr. 27/2006, s-a stabilit că „încadrarea în plafoanele referitoare la numărul mediu anual de salariaţi, cifra de afaceri anuală netă şi activele totale se stabilesc pe baza unei declaraţii pe propria răspundere a reprezentantului/reprezentanţilor/legali al/ai întreprinderii interesate în încadrarea în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, conform modelului prevăzut în anexele nr. 1 şi 2 .".
Declaraţia reclamantei privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii ce se află la dosarul instanţei de fond este întocmită în raport de textele de lege precitate cu respectarea întocmai a dispoziţiilor acestei legi speciale privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. În acest context este de menţionat că greşit instanţa de apel a considerat că reclamanta nu a îndeplinit condiţiile cumulativ prevăzute de art. 3 din legea menţionată. Este aşadar incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce permite modificarea hotărârii din apel lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Este, de asemenea întemeiat şi motivul de recurs ce priveşte caracterul de activ disponibil al Complexului Hotelier P.S. Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 statuează clar că „se consideră active disponibile activele care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiţii:
a) nu sunt utilizate de regiile autonome, societăţile/companiile naţionale sau de societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care le deţin pentru o perioadă de cel puţin 3 luni;
b) se află în conservare pentru o perioadă mai mare de un an;
c) activele închise operaţional, numai în cazul prevăzut la art. 12 alin. (1) lit. e)."
Prin contractul de asociere în participaţiune din 7 septembrie 2004 s-a convenit între părţile în proces exploatarea în comun a Complexului Hotelier P.S. compus din hotel, restaurant categoria I, discotecă, magazie ambalaje şi birou precum şi teren de 2.218,97 mp.
Cum reclamanta şi-a respectat obligaţiile realizând investiţiile de 1.250.452 euro şi la data semnării contractului pârâta a pus activul la dispoziţia reclamantei – concluzia fiind că acest activ a devenit un activ disponibil – urmează ca pârâta să fie obligată să vândă activul reclamantei prin negociere directă sau prin orice alt mod prevăzut de lege.
În ce privesc daunele, acest capăt de cerere urmează a se respinge nefiind întemeiat atâta vreme cât preţul vânzării nu este negociat.
În împrejurările evocate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul reclamantei, va modifica hotărârea recurată şi admiţând şi apelul aceleiaşi reclamante împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond va schimba în parte această hotărâre în sensul că va obliga pârâta să vândă reclamantei activul Complex Hotelier P.S., cu respingerea capătului de cerere privind daunele cominatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R. SA Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 369 din 7 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică.
Admite şi apelul aceleiaşi părţi împotriva hotărârii nr. 2616 din 27 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială; schimbă în tot hotărârea, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei SC R. SA Sibiu şi obligă pe pârâtă să vândă activul Complex Hotelier P.S.
Respinge capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3686/2008. Comercial → |
|---|
