ICCJ. Decizia nr. 3688/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3688/2008
Dosar nr. 4935/1/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, învestit – urmare declinării de competenţă materială dispusă de Curtea de Apel Bucureşti – a soluţionat prin sentinţa comercială nr. 4208 din 13 octombrie 2005 acţiunea în pretenţii pentru 21.426.937.149 lei formulată de reclamanta SC L.B.S.R. SRL Bucureşti împotriva pârâtei SNTFM C.F.R.M. SA Bucureşti, astfel:
-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi excepţia prescrierii dreptului material la acţiune invocate de pârâtă;
-a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 7.757.181.992 lei reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere în plata facturilor la produsele livrate, cu cheltuielile de judecată aferente.
La pronunţarea hotărârii de mai sus, instanţa de fond a ţinut seama de subrogarea pârâtei în drepturile şi obligaţiile SNTFM C.F.R.M. SA prin efectul dispoziţiilor OUG nr. 12/1998 şi a reţinut că datorează penalităţi de întârziere de 7.757.181.992 lei iar nu în cuantumul reactualizat al acestui debit cu rata inflaţiei, întrucât creanţa poartă asupra penalităţilor de întârziere.
Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâta, soluţionate prin Decizia comercială nr. 331 din 29 mai 2005 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cu pronunţarea următorului dispozitiv:
-respingerea ca nefondat a apelului reclamantei cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru achitată în apel de pârâtă;
-admiterea apelului pârâtei, schimbarea în tot a sentinţei instanţei de fond cu consecinţa respingerii ca nefondată a acţiunii reclamantei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că în urma divizării parţiale a SN C.F.R.R.A., noua societate SNTFM C.F.R.M. SA, nu a preluat datoriile izvorâte din contractul anterior reorganizării, care au rămas în gestionarea SN C.F.R.R.A. potrivit celor stabilite prin HG nr. 582/1998, concluzionând că penalităţile de întârziere de 7.757.181.992 lei nu sunt datorate de SNTFM C.F.R.M. SA Bucureşti.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 743 din 16 februarie 2007 care a reţinut că sunt nefondate criticile din recurs şi în ce priveşte reiterarea situaţiei de fapt a apreciat că reclamanta a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
La data de 22 mai 2007, SC L.B.S.R. SRL Bucureşti a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 743 din 16 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, iar prin Decizia nr. 1106 din 18 martie 2008 contestaţia în anulare a fost admisă, Decizia contestată a fost anulată şi s-a stabilit termen pentru judecarea recursului, cu citarea părţilor, spre a fi examinate toate motivele de recurs indicând ca temei legal art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este nefondat.
Motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. are în vedere trei ipoteze care vizează nemotivarea şi anume când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
În cauză, instanţa de apel a examinat criticile formulate de pârâtă, motivarea deciziei este clară, precisă, în concordanţă cu probele administrate în cauză.
Argumentele reclamantei din cadrul acestui motiv de recurs tind la o critică de netemeinicie ce excede ceea ce legea procedurală a avut în vedere prin reglementarea statuată la art. 304 când a prevăzut că modificarea sau casarea se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate.
Motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. priveşte posibilitatea de modificare a unei hotărâri când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Din conţinutul hotărârii recurate, nu rezultă că instanţa de apel s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale şi nici nu a reţinut un cu totul alt act juridic.
Cum ipoteza reglementată de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea naturii şi înţelesului vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii şi cum din această perspectivă recurenta nu a făcut dovada că instanţa de apel i-a încălcat drepturile din această perspectivă, urmează ca şi acest motiv de recurs să fie respins.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii nu este întemeiat; în considerentele deciziei recurate au fost menţionate textele legale/actele normative pe care instanţa de apel şi-a motivat Decizia pronunţată în cauză.
Rezultă aşadar că motivele recursului reclamantei nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii instanţei de apel, în cauză nefiind întrunite nici una dintre situaţiile de modificare menţionate la art. 304 pct. 7, 9 şi 9 C. proc. civ., împrejurare în care în considerarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC L.B.S.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 331 din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3687/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3689/2008. Comercial → |
|---|
