ICCJ. Decizia nr. 3687/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3687/2008
Dosar nr. 3770/2/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 1 noiembrie 2005, reclamanta SC P.M. SRL – Bistriţa Năsăud a chemat în judecată pe pârâta RA D.E.F. – R. Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la executarea în natură a obligaţiei de a încheia contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului Cinematograful T. situat în Bistriţa, pe care reclamanta îl deţine în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4316 din 28 martie 2007, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă să încheie contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activului Cinematograful T. Bistriţa, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 din OUG nr. 88/1997 şi art. 12 – art. 14 din Legea nr. 346/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 13 din 21 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu obligarea sa la 5.000 lei cheltuieli de judecată, reţinându-se că părţile şi-au exprimat în condiţii legale consimţământul privind operaţiunea de vânzare cumpărare în discuţie.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, întrucât deşi acesta a primit mandatul de a vinde activele disponibile prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004, acesta a fost ulterior retras prin abrogarea respectivului ordin prin Ordinul M.C.C. nr. 2258 din 25 septembrie 2005.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care pârâta le reiterează prin recursul de faţă în raport de actele şi probatoriile aflate la dosarul cauzei se constată că a cestea nu întrunesc condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate, aşa cum greşit se solicită.
Este de reţinut că, raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul unui contract de închiriere intervenit între părţi pentru utilizarea activului disponibil Cinematograful T. Bistriţa.
Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 346/2004 (art. 12) reclamanta îndreptăţită să solicite transformarea contractului de închiriere în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, pe baza mandatului special primit prin Ordinul M.C.C. nr. 2461/2004 în vigoare în momentul declanşării procedurilor de vânzare a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic.
În speţă, se constată că prin adresa din 25 noiembrie 2004 pârâta a transmis reclamantei oferta de vânzare a activului de mai sus (deţinut de aceasta prin contractul de închiriere din 26 iunie 2003 şi actului adiţional din 12 mai 2005) pentru care s-au efectuat investiţii reprezentând peste 15% din valoarea activului; potrivit raportului de evaluare, iar după acceptarea ofertei prin adresa din 2004, a fost întocmită lista cu activele ce urmau a fi vândute prin negociere directă sau prin încheierea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare aprobată de M.C.C., inclusiv pentru activul în discuţie, aşa cum s-a reţinut corect de către instanţa de apel.
Rezultă că întreaga procedură de ofertă şi acceptarea acesteia privind activul Cinematograful T. s-a derulat anterior datei de 5 septembrie 2005, când a intrat în vigoare Ordinul M.C.C. nr. 2258 prin care s-a abrogat Ordinul nr. 2461/2004 invocat de pârâta recurentă.
În această situaţie, prin hotărârea atacată s-a reţinut corect că, potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, în cauză, nu pot fi incidente dispoziţiile HG nr. 1874/2006 prin care s-a aprobat strategia de vânzare a sălilor de spectacol cinematografic, pentru raporturi juridice născute şi derulate sub o lege anterioară (Legea nr. 346/2004 şi OUG nr. 88/1997).
Cum părţile şi-au manifestat acordul de voinţă pentru achiziţionarea activului menţionat, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, în acel moment, rezultă că susţinerile pârâtei recurente privind lipsa acordului M.C.C. nu pot fi primite şi vor fi înlăturate.
În consecinţă, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de RA D.E.F. – R. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 13 din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3686/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3688/2008. Comercial → |
|---|
