ICCJ. Decizia nr. 3691/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3691/2008
Dosar nr. 2526/98/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2526/98/2007 al Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, reclamanta SC E.D. SRL Urziceni a chemat în judecată pe pârâţii SC S. SA Urziceni, pe B.S. şi B.I. pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se anuleze în contradictoriu cu aceştia contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub din 10 noiembrie 2006 de B.N.P. C.E.M. pentru spaţiul comercial situat în Urziceni, încheiat cu încălcarea dreptului de preemţiune al reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 906/F din 23 octombrie 2007, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, reţinând în esenţă că, deşi reclamanta a solicitat constatarea nulităţii vânzării acestui spaţiu, nu a indicat nici un motiv de nulitatea a vânzării.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 175 din 1 aprilie 2008, care a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă decizii, a solicitat admiterea recursului şi casarea celor două hotărâri pronunţate anterior în cauză şi, rejudecând cauza pe fond, a solicitat să se admită acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
În susţinerea recursului său, reclamanta a precizat că prin sentinţa comercială definitivă şi executorie nr. 96F din 2 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, societatea comercială pârâtă a fost obligată să vândă reclamantei spaţiul comercial în suprafaţă de 42 mp, situat în Urziceni prin negociere directă, dar această hotărâre judecătorească nu a fost respectată, societatea pârâtă a vândut activul respectiv pârâţilor persoane fizice menţionate în acţiune prin contractul autentic de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii din acţiune.
Criticile recurentei au fost raportate la art. 299 – art. 316 C. proc. civ. şi, în esenţă, au vizat:
-greşita exonerare de răspundere a pârâtei de a vinde reclamantei spaţiul comercial ce face obiectul acţiunii;
-încercarea de negociere din 18 aprilie 2004 nu s-a finalizat cu stingerea obligaţiei pârâtei de „a face", obligaţie ce subzistă în continuare şi pe care hotărârea recurată nu a consfiinţit-o;
-vânzarea bunului ce formează obiectul litigiului s-a făcut cu ignorarea atât a voinţei părţilor, cât şi a hotărârilor judecătoreşti, lucru de care nu s-a ţinut cont în apel şi nu s-a realizat cu respectarea preţului stabilit;
- nepronunţarea instanţei de apel pe criticile din apel formulate de reclamantă.
Recursul reclamantei este nefondat.
Prin sentinţa comercială nr. 96F din 2 martie 2006 pârâta SC S. SA Urziceni a fost obligată să vândă reclamantei spaţiul comercial de 42 mp, situat în Urziceni, prin negociere directă.
Cum corect a reţinut instanţa de apel prin această hotărâre judecătorească nu s-a stabilit însă ca vânzarea să se înfăptuiască la preţul din data de 18 februarie 2005, respectiv preţul de piaţă de la data înregistrării acţiunii.
Din procesul-verbal de negociere din 18 aprilie 2006 rezultă existenţa unor divergenţe legate de stabilirea preţului între părţi în cadrul căreia reclamanta a oferit un preţ de 1.300 lei/mp, în timp ce intimata a pretins 2.800 lei/mp.
Aceste divergenţe au condus la nerealizarea acordului de voinţă pentru înfăptuirea actului de vânzare-cumpărare.
Cum preţul solicitat de pârâtă s-a stabilit prin hotărârea A.G.E.A. a acestei societăţi din 29 septembrie 2005, publicată în Monitoroul Oficial nr. 63 din 10 noiembrie 2005, instanţa de apel corect a stabilit că nu s-a realizat acordul de voinţă a părţilor pentru aducerea la îndeplinire a dispozitivului hotărârii nr. 96F din 2 martie 2006 a Tribunalului Ialomiţa încât societatea pârâtă era firesc să valorifice acest spaţiu prin vânzare către alte persoane la un preţ superior celui oferit de reclamantă şi chiar de către adunarea generală a membrilor societăţii cooperatiste.
În considerarea celor ce preced şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.D. SRL Urziceni împotriva deciziei comerciale nr. 175 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3690/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3694/2008. Comercial → |
|---|
