ICCJ. Decizia nr. 3694/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3694/2008
Dosar nr. 884/2/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Contestatoarea SC V.C. SRL Iaşi a chemat în judecată pe intimata A.D.S. Bucureşti solicitând anularea titlului executoriu şi a somaţiei din 3 august 2007, obligarea intimatei să restituie suma de 64.023,94 lei şi să plătească despăgubiri egale cu dobânda aferentă sumei menţionate până la data restituirii.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 59 din 17 aprilie 2008, a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată.
Instanţa de fond a reţinut că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă de la data de 13 august 2007; când contestatoarea a primit titlul executoriu şi somaţia, iar contestaţia a fost depusă la 7 februarie 2008 peste termenul prevăzut.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, contestatoarea a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în mod greşit instanţa a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 401 C. proc. civ. întrucât legea aplicabilă este OUG nr. 51/1998 la care termenul de prescripţie este de 6 luni de la data la care a fost cunoscut actul pe care se întemeiază acţiunea.
Instanţa de fond a făcut o distincţie pe care legea nu o face apreciind că prevederile art. 49 din OUG nr. 51/1998 nu se aplică executării silite deşi şi actul de executare silită este un act juridic iar prin contestaţie s-a urmărit valorificarea unui drept patrimonial şi are caracterul unei cereri de chemare în judecată căreia îi este aplicabil termenul special de prescripţie.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Prevederile cap. 9 art. 44 din OUG nr. 51/1998 stabilesc aplicarea dispoziţiilor codului de procedură civilă în situaţiile în care ordonanţa nu prevede norme derogatorii.
Contestaţia la executare este mijlocul procedural prin care o persoană vătămată prin executare cere desfiinţarea actelor şi măsurilor luate cu încălcarea legii. Astfel natura juridică a contestaţiei la executare are un caracter sui generis de cale specială de atac şi acţiune în anulare.
Din această perspectivă, recurenta în mod greşit caracterizează contestaţia la executare ca fiind o cerere de chemare în judecată căreia i se aplică prevederile art. 49 din OUG nr. 51/1998.
Dispoziţiile legale susmenţionate au în vedere acţiunile care urmăresc valorificarea unui drept patrimonial fără nici o referire la procedura specială a contestaţiei la executare.
Astfel, fără o prevedere expresă, în aplicaţiunea art. 44 din Ordonanţă, contestaţiei la executare i se aplică dispoziţiile codului de procedură civilă, iar termenul de sesizare al instanţei este, astfel cum l-a caracterizat instanţa de fond, de 15 zile de la data la care a luat cunoştinţă de actele de executare.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 59 din 17 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC V.C. SRL Iaşi împotriva sentinţei comerciale nr. 59 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3691/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3695/2008. Comercial → |
|---|
