ICCJ. Decizia nr. 3700/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3700/2008
Dosar nr. 33261/3/2006
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA cu sediul în Oneşti, a chemat în judecată pe pârâta SC D.S. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de furnizare de gaze naturale pentru imobilul din Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 3292 din 9 martie 2007, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să încheie cu reclamanta contract de furnizare de gaze naturale pentru imobilul din Bucureşti.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că refuzul pârâtei privind accesul la sistemul de distribuire a gazelor naturale este nejustificat, noul proprietar al imobilului nefiind obligat a prelua debitele născute anterior transmiterii dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 49 din 11 februarie 2008, a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a necompetenţei materiale a tribunalului şi a respins ca nefondat apelul.
Instanţa a considerat că soluţionarea refuzului nejustificat de racordare la sistemul de distribuire a gazelor naturale de către A.N.G.N. este opţională, la latitudinea reclamantului, art. 66 – art. 68 din Legea nr. 351/2004 stabilind soluţionarea administrativă, fără însă a exclude intervenţia instanţelor judecătoreşti.
Pe fondul litigiului, instanţa de apel a reţinut că, în raport de contractul încheiat între fostul proprietar şi pârâtă, reclamanta este un terţ faţă de care efectele contractului nu se pot produce, existenţa unor debite restante ale beneficiarului serviciului furnizat deschizând căi administrative sau judiciare de plată a sumelor.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel a respins greşit excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi inadmisibilităţii acţiunii.
Art. 29 din Regulamentul privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi art. 66 – art. 68 din Legea nr. 351/2004 atribuiau competenţa de soluţionare a divergenţelor sau neînţelegerilor precontractuale unei comisii constituită de A.N.R.E., cu activitate jurisdicţională specială în afara sistemului instanţelor judecătoreşti.
Pe de altă parte, instanţele au nesocotit prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. privind parcurgerea unei proceduri prealabile, numai hotărârea comisiei putând fi atacată în termenul prevăzut de lege la Curtea de Apel Bucureşti.
Pe fondul litigiului, recurenta susţine, pe lângă teoria consimţământului, că nu este vorba de încheierea unui nou contract ci modificarea elementelor de natură administrativă ale utilizatorului care presupune actualizarea debitelor restante şi preluarea acestora de către noul proprietar potrivit art. 7 din Regulament.
Motivarea pentru care schimbarea proprietarului imobilului nu presupune încheierea unui nou contract este legată de instalaţiile de furnizare a gazelor care profită construcţiei; altfel, fiecare nou proprietar trebuind să suporte costurile de racordare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prevederile Legii nr. 351/2004 şi ale Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale stabilesc soluţionarea pe cale amiabilă sau prin consiliere de către A.N.R.E. a divergenţelor privind acordul de acces sau neînţelegerilor precontractuale privind încheierea contractului de racordare, comisia constituită pronunţând hotărâri ce pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru sesizarea comisiei, prevederile aceloraşi acte normative stabilesc primirea unei reclamaţii, dând astfel instituţiei create un caracter administrativ jurisdicţional.
Fără a încălca liberul acces la justiţie, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârii comisiei la Curtea de Apel Bucureşti, calea sesizării administrative este opţională, reclamantului neputându-i-se închide însă calea sesizării directe a instanţelor judecătoreşti în temeiul normelor de drept comun (art. 1075 C. civ.).
Astfel, instanţele de fond judicios au soluţionat excepţiile, considerând că reclamanta a ales calea dreptului comun.
Greşit recurenta evocă nerespectarea normelor privind procedura prealabilă în contextul în care opţiunea părţii a exclus jurisdicţia administrativă.
Pe fondul litigiului recurenta este într-o regretabilă confuzie: modificările de natură administrativă ale utilizatorului cu menţinerea parametrilor precizaţi în contractul de furnizare de gaze naturale este acceptabilă în versiunea propusă de recurentă în condiţiile cesiunii contractului, când cesionarul se subrogă în drepturile şi obligaţiile cedentului.
Însă, în situaţia dedusă judecăţii, reclamanta este dobânditor prin licitaţie publică a clădirii astfel încât presupune stabilirea unor noi raporturi juridice şi nu o simplă modificare a elementelor de identificare ale beneficiarului.
Nimic nu poate justifica silogismul recurentei, potrivit căruia această modificare administrativă presupune actualizarea debitelor restante şi preluarea acestora de către noul proprietar.
Interpretând subiectiv normele juridice ce reglementează accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale, recurenta înfrânge toate principiile generale de drept privind răspunderea pentru fapta altuia.
În mod judicios, instanţa de apel a sesizat culpa recurentei în recuperarea debitelor scadente, pentru care nu poate fi răspunzător noul proprietar al imobilului.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 49 din 11 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D.S. SA Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 49 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3696/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3701/2008. Comercial → |
|---|
