ICCJ. Decizia nr. 3701/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3701/2008
Dosar nr. 3342/1/2008
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6914 din 13 septembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC P.S.D.A.C.B.A. SA Bucureşti împotriva pârâtei B.A.A.R. Bucureşti prin care solicitase:
-să se constate nevalabilitatea şi inopozabilitatea actului de revocare parţială a mandatului (nominalizării) ce i-a fost încredinţat, în ce priveşte gestionarea şi regularizarea daunelor rezultând din accidente de circulaţie produse pe teritoriul României de asiguraţi ai societăţilor de asigurare A.F.E.S. M. şi A.R.T.A.S. din Republica Moldova, precum şi nevalabilitatea actului de introducere a acestor societăţi în sistemul Turnus;
-să se constate existenţa dreptului ei de gestionare şi regularizare a daunelor rezultând din accidente de circulaţie produse pe teritoriul României de asiguraţi ai societăţilor de asigurare A.F.E.S. M. şi A.R.T.A.S. din Republica Moldova;
-să fie obligată intimata la executarea contractului de mandat prin avizarea şi predarea tuturor dosarelor de dauna deschise de la data de 1 octombrie 2005 şi pentru viitor, ca urmare a accidentelor de circulaţie produse pe teritoriul României de asiguraţi ai societăţilor de asigurare „A.F.E.S. M. şi A.R.T.A.S. din Republica Moldova, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 1.000 de euro/zi de întârziere (în echivalent lei), până la aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii.
La pronunţarea hotărârii de mai sus instanţa de fond a reţinut că între părţile în proces s-a încheiat un contract cadru de mandat prin care reclamanta era mandatată în principiu să gestioneze cazuri de daună pe teritoriul României în conformitate cu dispoziţiile sistemului „Carte verde", reclamanta fiind ulterior desemnată corespondent pentru societăţile de asigurare A.F.E.S. M. şi A.R.T.A.S. la solicitarea Biroului de „Carte Verde" din Republica Moldova.
Cum cele două societăţi menţionate mai sus, începând cu data de 1 ianuarie 2005 nu au mai fost membre ale biroului respectiv, instanţa de fond a reţinut că acţiunea este neîntemeiată întrucât nu se poate constata nevalabilitatea sau inopozabilitatea actului de revocare a mandatului societăţii SC P.S.D.A.C.B.A. SA de corespondent pentru A.F.E.S. M. şi A.R.T.A.S. ce nu mai erau membre ale Biroului din Republica Moldova.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, reclamanta a declarat apel, respins, ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 162 din 29 martie 2007, care a reţinut că în raport de prevederile art. 1552 şi art. 1553 C. civ. mandatul este oricând revocabil, în speţă revocarea mandatului s-a făcut fără încălcarea statutului B.A.A.R.
Recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 96 din 22 ianuarie 2008, reţinându-se că hotărârea recurată este temeinică şi legală.
Prin contestaţia în anulare ce face obiectul prezentei cauze, contestatoarea SC P.S.D.A.C.B.A. SA Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, să se admită şi recursul pe care l-a declarat împotriva deciziei comerciale nr. 16/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modificarea în totalitate a acestei decizii, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
Au fost invocate în drept prevederile art. 318 C. proc. civ. susţinându-se că:
-în mod greşit instanţa de recurs în ce priveşte faptul că B.A.A.R. nu avea dreptul să revoce numirea reclamantei din calitatea de corespondent în România al celor două societăţi de asigurare din Republica Moldova s-a referit la o comunicare din 31 decembrie 2004 care în realitate datează din 31 decembrie 2005, deci comunicarea a fost ulterioară revocării şi nu invers;
-în mod greşit instanţa de recurs a respins argumentarea reclamantei că revocarea solicitată de Secretarul General al B.A.A.R. a fost confirmată şi de Consiliul Director al acestui organism la 14 martie 2005, când, în realitate nu există atare ratificare;
-motivul de recurs prin care a arătat că revocarea mandatului nu a fost solicitată de cele două societăţi din Republica Moldova a fost respins cu motivarea că revocarea mandatului a fost solicitată de Biroul Naţional al Republicii Moldova la 10 octombrie 2005 când de fapt la data de 10 octombrie 2005 nu a fost făcută nici o solicitare din partea A.R.C.A. către B.A.A.R;
-hotărârea pronunţată în recurs este atacabilă cu contestaţie în anulare şi pentru că respingând recursul reclamantei a omis din greşeală să cerceteze toate motivele de modificare sau de casare, în speţă nefiind cercetate aspectele vizând art. 2.1 şi art. 2.2 din contractul cadru de mandat, ale art. 969 C. civ., respectiv aplicarea greşită a prevederilor art. 1552, art. 1553 C. civ. şi ale art. 9 lit. f) din Convenţia Tip Interbirouri, precum şi nepronunţarea pe aplicarea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ. în cazul refuzului pârâtei de a răspunde la toate întrebările din interogatoriu.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la greşeli materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate sau altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Examinând hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile legale de mai sus, se constată că instanţa de recurs a analizat motivele invocate şi a avut în vedere toate criticile formulate.
Motivele invocate de contestatoare în contestaţia în anulare urmează concret a se respinge pentru că:
În ce priveşte comunicarea A.R.C.A. făcută B.A.A.R. privind încetarea calităţii de membre ale A.R.C.A. a societăţilor A.F.E.S. M. şi A.R.T.A.S. această comunicare a fost făcută la data de 31 decembrie 2004 aşa cum în mod corect au reţinut toate instanţele şi nu la data de 31 decembrie 2005. Acest fapt rezultă din înscrisurile existente la dosarul instanţei de fond, aşadar susţinerea contestatoarei este nefondată;
În susţinerea motivaţiei din Decizia atacată potrivit cu care ratificarea de către Consiliul Director al B.A.A.R. a deciziei de revocare a mandatului au fost depuse ca documente în probaţiune pe care instanţele le-au analizat şi s-au pronunţat asupra lor; astfel că din această perspectivă contestaţia în anulare tinde la reaprecierea probelor şi la reexaminarea fondului ceea ce, din acest punct de vedere este în contradicţie cu prevederile art. 318 C. proc. civ.
Susţinerea contestatoarei că Decizia nr. 96/2006 a fost dată de instanţa de recurs fără a analiza motivele de casare invocate este de asemenea nefondată. În cererea de recurs s-a precizat că recursul a fost întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. aducându-se diverse argumente în sprijinul acestor motive.
După cum rezultă din prevederile art. 318 teza a II-a din C. proc. civ., se constituie ca motiv de contestaţie în anulare omisiunea instanţei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate, în speţă omisiunea de a cerceta motivele prevăzute la art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ. Analizând Decizia nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată următoarele:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost clar şi explicit analizat de instanţa de recurs care a reţinut că interpretarea şi calificarea actului juridic dedus judecăţii făcută de cele două instanţe anterioare, ca fiind un „contract de mandat încheiat între părţile în litigiu în conformitate cu Convenţia Internaţională Carte Verde" ca urmare interpretarea şi aplicarea clauzelor contractului nu poate fi făcută decât conform reglementărilor Sistemului Internaţional Carte Verde, a fost corectă, răspunzând în acest fel criticii formulate de recurentă motivată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
A fost cercetat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ocazie cu care instanţa de recurs a constatat că hotărârile pronunţate de cele două instanţe anterioare au fost temeinice fără a contraveni prevederilor legale, sens în care a stabilit că:
-interpretarea şi aplicarea clauzelor contractului nu poate fi făcută decât conform reglementărilor Sistemului Internaţional Carte Verde;
-B.A.A.R. a fost îndreptăţit să revoce mandatul în baza art. 9 lit. b) din Convenţia Tip-Interbirouri;
-Decizia de revocare a fost confirmată de Consiliul Director al B.A.A.R.;
-revocarea mandatului a fost solicitată şi de Biroul Naţional al Republicii Moldova.
Concluzionând, instanţa de recurs a arătat motivele pentru care sentinţa nr. 6914 din 13 septembrie 2006 pronunţată de tribunalul Bucureşti şi Decizia nr. 162 din 29 martie2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti sunt legale şi temeinice şi a răspuns în mod implicit şi criticilor de netemeinicie şi nelegalitate formulate în recurs.
Este de precizat de asemenea că, instanţa de recurs a evocat motivele pentru care hotărârile pronunţate de instanţele anterioare au fost legale şi temeinice.
Faţă de cele arătate la acest punct apare de asemenea evident că este nefondată contestaţia în anulare promovată de SC P.S.D.A.C.B.A. SA Bucureşti.
Este de asemenea de precizat că toate susţinerile contestatoarei din prezenta contestaţie în anulare au fost invocate şi de altfel au fost examinate şi de instanţele anterioare.
De altfel, chiar dacă contestatoarea consideră că prin soluţia adoptată de instanţa de recurs s-ar fi produs greşeli de judecată pe fond, acestea nu ar fi posibil de corectat utilizând calea procesuală a contestaţiei în anulare şi nu de reformare a soluţiei ca atare.
Nefiind aşadar îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare de faţă, formulată împotriva deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC P.S.D.A.C.B.A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 96 din 22 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3700/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3704/2008. Comercial → |
|---|
