ICCJ. Decizia nr. 478/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 478/2008
Dosar nr. 6417/1/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 181 din 3 aprilie 2006 dată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-au respins excepţia prematurităţii şi a insuficientei timbrări a acţiunii şi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C.M.G. SPA împotriva pârâtei SC I.C. SA, dispunându-se obligarea acesteia la plata sumei de 63.475 Euro către reclamantă.
Cererea reconvenţională a pârâtei reclamante a fost respinsă.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin contractul de vânzare – cumpărare din 18 decembrie 2002 având ca obiect livrarea de utilaje reclamantei s-a obligat să vândă centrul de prelucrare pentru ferestre termopan S.C.M., maşina de rindeluit şi profilat pe 4 feţe S.C.M. şi maşina de ŞIefuit S.C.M.S. 3, descrise în factura proforma din 17 decembrie 2002 ce face parte integrantă din contract.
Că, din valoarea totală a contractului de 102457 Euro pârâta a achitat un avans de 39.000 Euro, iar pentru diferenţă a constituit în favoarea reclamantei o garanţie bancară cu scadenţă la 1 august 2004, urmând a plăti suma în trei rate succesive, în 8 luni de la data livrării maşinilor.
S-a constatat că, la 18 noiembrie 2003, utilaje au fost livrate integral, emiţându-se factura în valoare de 102457 Euro, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a confirma în scris realizarea condiţiilor preliminare necesare montajului utilajelor.
Că, la 27 iulie 2004, în termenul de valabilitate al scrisorii de garanţie bancară, reclamanta a solicitat băncii plătitoare executarea garanţiei prin plata sumei de 63.457 Euro, iar banca a refuzat plata, motivând că actele transmise de reclamantă au fost primite la o zi după expirarea scrisorii de garanţie.
S-a considerat astfel că, faţă de faptul că prima rată de 11.000 Euro trebuia plătită la data punerii în funcţiune a utilajelor însă pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a crea condiţiile preliminare pentru punerea în funcţiune, având în vedere şi că contractul părţilor este valabil, pârâta datorează suma restantă din preţ, în valoare de 63457 Euro.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a reţinut că este neîntemeiată solicitarea pârâtei privitoare la constatarea nulităţii absolute a contractului dată fiind existenţa valabilă a consimţământului valabil al reclamantei.
De asemenea, în ce priveşte cererea subsidiară de rezoluţiune a contractului s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1020 C. civ.
Prin Decizia nr. 180 din 24 iulie 2006 dată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis apelul pârâtei şi s-a schimbat sentinţa în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei şi s-a admis în parte cererea reconvenţională în sensul că s-a dispus rezoluţiunea contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că din conţinutul contractului nu rezultă vreo prevedere care să fi stabilit în sarcina cumpărătoarei obligaţia de a pregăti condiţiile necesare montajului, această obligaţie incumbând reclamantei şi pe care nu a respectat-o.
S-a mai constatat că pârâta a efectuat demersuri pentru a pregăti locaţia stabilită, încheind contractul pentru instalaţii compatibile cu utilajele, iar susţinerea reclamantei că aceste demersuri nu ar fi fost suficiente a fost respinse.
Culpa reclamantei a constatat şi în transmiterea cu întârziere a documentaţiei tehnice, la aproximativ un an şi jumătate de la livrarea utilajelor.
Cu privire la nulitatea contractului s-a constatat că nu au fost invocate motive de nulitate ci doar faptul că acesta este afectat de o condiţie pur potestativă ceea ce ar însemna lipsa intenţiei reclamantei de a se obliga, susţinere ce nu a fost primită.
S-a considerat însă, că neexecutarea montajului şi punerea în funcţiune a utilajelor reprezintă o neexecutare de către vânzătoare a obligaţiei asumate prin contractul încheiat între părţi, care este imputabilă acesteia şi care atrage rezoluţiunea contractului, fiind la latitudinea părţii care invocă excepţia de neexecutare să ceară executarea sau rezoluţiunea.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S.C.M.G. S.P.A. Italia care a solicitat admiterea acestuia în sensul modificării deciziei, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi leagă.
În esenţă, recurenta a invocat lipsa culpei sale în executarea contractului ca şi condiţie ce ar fi trebuit să existe pentru aplicarea instituţiei rezoluţiunii, susţinând şi că nerealizarea montajului reprezintă o neexecutare parţială a contractului determinată însă, de atitudinea pasivă a pârâtei.
La data de 11 februarie 2008, recurenta a solicitat instanţei să constate că litigiul s-a stins pe cale amiabilă, în sensul că în cursul lunii decembrie 2007 a efectuat montajul utilajelor ce fac obiectul contractului nr. 18 decembrie 2002 I.C.B., iar pârâta a efectuat plata sumei de 6.345 Euro, reprezentând diferenţa rămasă neachitată din contravaloarea utilajelor livrate.
Aceeaşi situaţie a fost confirmată şi de pârâta intimată prin actul transmis la 12 februarie 2008, prin care a arătat că s-au îndeplinit obligaţiile reciproce, sens în care au fost încheiate rapoartele 1 M4, 2 M4 şi 3 M4 la 20 decembrie 2007 în care s-a consemnat această situaţie.
Având în vedere că părţile în litigiu au pus capăt neînţelegerilor legate de executarea contractului nr. 18 decembrie 02 I.C.B. prin înţelegere amiabilă în sensul că şi-au executat obligaţiile reciproce respectiv, reclamanta a realizat montajul utilajelor livrate, iar pârâta a efectuat plata reprezentând diferenţa de preţ neachitată, Înalta Curte constată că obiectul cauzei nu mai este în fiinţă motiv pentru care, va admite recursul reclamantei şi va modifica în parte Decizia atacată în sensul că va respinge şi cererea reconvenţională a pârâtei reclamante, urmând a se menţine restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C.M.G. S.P.A. Italia împotriva deciziei nr. 74 din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, modifică în parte Decizia recurată în sensul că respinge şi cererea reconvenţională.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 384/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 481/2008. Comercial → |
|---|
